APOLOGETICĂ

CARE SUNT CAUZELE ATEISMULUI?

1. Greşeala este prima cauză, adică o educaţie eronată. Uneori exemplul rău al credincioşilor care scandalizează, despre care spune tot Sf. Pavel: "Pentru voi este hulit numele meu între neamuri" (Rom. 2, 24). Eroarea neînlăturată la timp este ca o greşeală într-un calcul, ca o deviere de drum, sau ca fracţiunea de grad, care aici pe pământ este inobservabilă, dar în depărtările cosmice ia proporţii uriaşe.

2. Prejudecăţile sunt a doua cauză a ateismului. Formarea de păreri greşite, în care omul după o anumită vârstă se găseşte împietrit, sclerozat, aşa că respinge de la început orice argument.

Despre aceştia scria Voltaire (el însuşi necreştin): "Este mai uşor să faci dintr-un sălbatic un om civilizat, decât să faci pe un om civilizat să renunţe la prejudecăţile sale".

3. Ignoranţa, a treia cauză a ateismului: Copiii care învaţă cât sunt mici anumite rudimente de religie, apoi se opresc, continuând să se instruiască în ştiinţele profane, disproporţia dintre aceste două feluri de cunoştinţe cu timpul devine atât de mare, încât puţinele amintiri religioase li se par mituri şi basme.

Dr. Nicolae Paulescu (1869-1931) celebru savant român, fiziolog, profesor universitar, a făcut cercetări originale asupra structurii şi fiziologiei splinei şi a pancreasului, fiind unul din precursorii descoperirii insulinei. El spunea: "Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală fără de care ştiinţa cade în absurd. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă, fie din lipsă de cultură, fie din lipsă de inteligenţă. La 17 ani eram materialist, pentru că nu aveam decât un bagaj restrâns de cunoştinţe asupra materiei brute... Ei bine, dacă de atunci nu aş fi câştigat, printr-un studiu persistent, cunoştinţe noi asupra materiei brute şi fiinţelor vii, sau dacă n-aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping materialismul, aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine... Totuşi marii savanţi au admis şi au proclamat toţi existenţa lui Dumnezeu". Dr. N. Paulescu a fost credincios şi a avut lucrări în această direcţie.

Dr. Cristea Musceleanu (1886-1941) fizician şi profesor la Universitatea din Bucureşti. Are lucrări de termodinamică, radioactivitate etc. El şi-a pierdut credinţa în liceu. Dar când ajunse la Berlin, pentru a continua studiile, şi văzu pe celebrul său profesor Max Plank (premiul Nobel în 1928) rugându-se în biserică cu toată evlavia, îşi dădu seama de părerea falsă ce o nutrea în suflet. El spune: "În faţa acestui mare om de ştiinţă, fostul meu profesor de liceu (care-i scosese pe Dumnezeu din suflet) aproape nici nu mai conta". Admirând pe M. Plank, Dr. Musceleanu şi-a recăpătat credinţa.

Vasile Pârvan (1882-1927) mare istoric şi arheolog, profesor la Universităţile din Cluj şi Bucureşti, membru al Academiei din Bucureşti şi al altor academii din străinătate, spunea: "Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copiii Lui, dar care greşim, pentru că haina pământească a sufletului nostru etern e prea greoaie şi nevrednică de cer..."

Pentru a rămâne cu adevărat credincios, omul trebuie să se instruiască toată viaţa.

4. Pasiunile sunt cauza preponderentă a ateismului. Patimile sunt ca mărăcinii care înăbuşe sămânţa credinţei.

Henric VIII (1491-1547) regele Angliei, la început a fost un mare apărător al Bisericii Catolice. A scris şi o carte împotriva ereticilor. Însă după ce-şi alungă soţia, pe Caterina de Aragon, pentru a o lua pe Ana de Boleyn, deveni schismatic, rupând legăturile cu Roma. Regele, ajutat de un preot Tomas Crammer, care şi el se căsătorise în ascuns, se declară cap al Bisericii Angliei. Pe Crammer l-a făcut Arhiepiscop şi a început persecuţia împotriva celor care nu erau de acord cu viaţa sa uşuratică. Mănăstirile au fost închise, preoţii catolici expulzaţi, arestaţi şi omorâţi. Însuşi cancelarul şi prietenul regelui, Thomas Morus a murit pe eşafod. Astfel au fost executaţi douăzeci de Episcopi, cinci sute de preoţi şi trei sute de nobili, în afară de alţi oameni simpli care au avut legături cu cei persecutaţi.

Dar Henric al VIII-lea nu s-a mulţumit numai cu două soţii, ci a avut opt soţii legitime, dintre care două au murit pe eşafod.

Persecuţiile au continuat şi după moartea regelui, mai ales pe timpul fiicei sale Elisabeta I.

Pasiunile nestăpânite pot să provoace mari daune chiar societăţii.

Blaise Pascal (1623-1662) spunea: "Dacă vrei să fii convins de adevărurile eterne, nu trebuie să multiplici dovezile, ci să-ţi stăpâneşti patimile".

Nicolas Malebranche (1638-1715) călugăr oratorian şi metafizician francez scrie: "Adevărurile matematice rămân necontestate fiindcă patimile omeneşti nu sunt incomodate de ele. Dacă tabla înmulţirii sau teorema lui Pitagora ar impune obligaţii morale, mulţi s-ar afla să le nege".

5. Trufia este cel mai mare duşman al credinţei. Acest păcat este de aşa natură încât nu suportă pe nimeni mai capabil. Se face pe sine Dumnezeu. Face ca Lucifer: "Nu vreau să slujesc! Voi pune scaunul meu de domnie deasupra tronului lui Dumnezeu" (Ieremia 2, 30).

Acesta a fost marele păcat al ateismului din toate timpurile, dar mai cu seamă din timpurile moderne şi ale secolului nostru.

Din antichitate au existat şi filosofi atei, sceptici, pesimişti, dar Revoluţia franceză a adus "moda" ateismului care a culminat cu teoriile lui Engels, Marx şi Lenin. Propriu-zis, ei nu pot nega total existenţa lui Dumnezeu, dar se declară duşmani şi distrugători ai religiei.

Natura creştinismului se cuprinde în dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, natura marxismului ateu prin declararea urii faţă de Dumnezeu şi implicit, într-o formă deghizată, declară ură şi individului.

Friedrich Nietzsche (1844-1900) filosof german, morala sa este fondată pe propriile forţe ale omului care se poate ridica la nivelul de "supraom", neavând nevoie de Dumnezeu.

Bruno Bauer (1809-1882), fost teolog protestant, critic ateu al religiei, neagă istoricitatea persoanei lui Cristos şi emite învăţătura că numai scriitorii Evangheliilor au întemeiat creştinismul. El suprimă existenţa lui Cristos-Dumnezeu şi speră că şi clerul se va îndepărta de Dumnezeu, folosind în scrierile sale subversive ironii pline de spirit. După ce în 1842 i s-a retras dreptul de a preda la Universitate, el devine un ateu radical. Cartea sa Cristos şi cezarii devine cartea de căpătâi a socialismului marxist. El declară: "În timp ce eu propag blasfemii, mă stăpâneşte un demon teribil". Interesantă definiţie a unui duşman al lui Dumnezeu.

Karl Marx (1818-1883) filosof şi economist socialist german. Redactează împreună cu Engels Manifestul Partidului Comunist, fondatorul primei Internaţionale. Doctrina sa este cuprinsă în cartea Capitalul. Marx nu a negat niciodată existenţa lui Dumnezeu, dar încă în tinereţe el scrie: "Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte acolo sus", iar în alt loc: "Cu dispreţ arunc mănuşa în faţa lumii şi voi vedea căderea acestui pitic-uriaş, fără ca acest eveniment să poată potoli ura mea. Egal cu Dumnezeu şi victorios voi merge peste ruinele acestei lumi, dovedind o putere mare şi activă. Eu mă simt egal cu Creatorul", "Într-un cuvânt eu urăsc pe Dumnezeu" (Marx, before Marxism; Brockhaus Enzyklopedie; Dietz Verlag 1975, Abt. L). "Comunismul începe prin ateism" declară Marx.

Frederic Engels (1820-1895) teoretician socialist german, prieten al lui K. Marx, spunea: "Este o duşmănie declarată. În loc de secte şi de partide noi avem două clanuri: creştinii şi anticreştinii". Engels interpretează istoria ştiinţelor umane ca o luptă contra lui Dumnezeu. Împreună cu Marx ei doresc să suprime orice religie şi morală idealistă. El zicea: "Iubirea pentru toţi oamenii este o absurditate" (Anti-Duhring, Wurmbrand Das andere Gesicht des K. Marx.)

Vladimir Ilici Ulianov Lenin (1870-1924) politician sovietic, teoretician marxist conduce Revoluţia din Octombrie 1917 în Rusia. Primul comisar al Consiliului Poporului instaurează Federaţia Uniunii Sovietice. Este, de asemenea, un duşman declarat al lui Dumnezeu: "Eu sunt inamicul personal al lui Dumnezeu" (M. Piovanelli, Siegen im Osten S. 87).

Lenin spunea: "prefer un milionar ori un capitalist care neagă pe Dumnezeu, decât un ţăran sau muncitor care crede în El" (Lenins Werke, Briefe Bd. III S. 232); sau "Noi trebuie să combatem religia. Este ABC-ul materialismului şi deci al marxismului. În ceea ce priveşte revoluţia în Rusia, nu este decât o fază pasageră pentru cucerirea lumii".

Iosif Visarionovici Stalin (1879-1953) secretar general al Partidului Comunist Sovietic. Urmează la conducere după moartea lui Lenin, eliminând pe toţi prietenii şi duşmanii. Unul din cei mai cruzi conducători de popoare. În şedinţa sovietului suprem din 21.XII.1952 spunea: "Marx a făcut afirmaţia că religia este opiul poporului, astfel a amputat conştiinţele. Un om fără conştiinţă nu mai răspunde în faţa lui Dumnezeu... Trebuie ridiculizată orice stăpânire a instinctelor. Prin risipa de forţe sexuale noi vom slăbi şi epuiza omul occidentului" (Die Bibel f.d. Welt. Jahrg nr. 4/1978).

După cifrele Crucii Roşii internaţionale, "umanismul sovietic" a constat viaţa a peste 49 milioane de fiinţe umane, în afară de război.

Adolf Hitler (1889-1945) şeful Partidului Naţional Socialist şi şef de stat al Germaniei, cu toate că nu s-a declarat făţiş împotriva lui Dumnezeu, dar trufia l-a dus la ură faţă de alte rase şi la eliberarea omului de conştiinţă (liberul arbitru), adică să nu mai gândească. Hitler spunea: "Cele zece porunci şi-au pierdut valoarea, conştiinţa este o invenţie evreiască. Eu voi elibera poporul de tortura umilitoare a conştiinţei. În locul unui răscumpărător care suferă în locul nostru, proclamăm doctrina unui nou conducător care în numele tuturor gândeşte şi lucrează, eliberând pe credincioşi de greutatea conştiinţei". (Gesprache mit Hitler, H. 57, Rauschnigg).

Comsomoletz Usbekistana, jurnal sovietic, scria în 1985: "Comuniştii sunt inamicii declaraţi ai drogului: religie şi ceremonii religioase. Comunismul a fost creat pentru a duce lupta contra religiei".

Este inutil să continuăm cu citatele pe care le cunoaştem cu toţii din viaţa trăită în marele lagăr al comunismului timp de o jumătate de veac, care a crezut că va detrona pe Dumnezeu, întocmai cum a crezut şi Lucifer.

Dar Dumnezeu este un veşnic prezent, El nu se grăbeşte şi atotputernicia şi înţelepciunea Sa nu pot fi atinse de fiinţa umană, care este praf şi cenuşă...

În realitate, adevăraţii atei, care să nege sincer existenţa lui Dumnezeu, sunt foarte puţini. Cei mai mulţi ori nu au cunoştinţe, ori se declară atei din interes.

La securitatea din Lugoj am fost dus în luna august 1949, data arestării mele, în faţa comandantului, care se numea Kling. Era evreu, dar, presupun, credincios. Acesta voia să-mi demonstreze ateismul său. Stătea la un birou din lemn, foarte frumos sculptat (probabil aparţinuse fostului proprietar al casei, care a fost evacuat fără motiv). Comandantul, ţinând mâinile pe marginile extreme ale mesei, mi-a strigat: "Eu sunt ateu! Mie nu-mi pasă cine a făcut acest birou, eu îl folosesc şi atât...!

- Iertaţi, domnule maior, i-am răspuns politicos, acesta nu-i ateism, ci agnosticism (agnosco înseamnă a ignora, cu voie sau fără voie), apoi am continuat: "Ateismul spune: biroul acesta există, dar nu l-a făcut nimeni, ci s-a făcut singur"!

Comandantul s-a uitat lung la biroul artistic sculptat cu ghirlande de flori şi n-a mai zis nimic...

Pierre L'Ermite zicea: "Dacă Dumnezeu nu există, de ce să i se arate pumnul cu atâta duşmănie? De ce nu i se arată pumnul lui Buda sau lui Mahomed?"

Andre Blondel (1863-1938) fizician, inventatorul oscilografului, spunea: "Istoria ne învaţă că naţiunile când au pierdut odată credinţa, au pierdut acest frâu puternic pe care-l constituie morala religioasă şi au mers cu paşi repezi spre moarte. Trebuie să înţeleagă şi agnosticul că instinctul religios a fost dat omului pentru a-l proteja împotriva forţelor de distrugere, pe care nu le găsim la animale.

Thomas Carlyle (1795-1881) istoric şi scriitor englez, spunea: "Dacă Dumnezeu este uitat, nimic pe lume nu merită să fie amintit!"