APOLOGETICĂ

APROPIERI

Mulţimea şi frumuseţea lucrurilor, prin analogie, ne duc să contemplăm pe Creatorul lor.
(Înţ. 13, 5)

Andre Malraux, scriitor şi om politic francez, ministrul culturii sub De Gaule, afirma: "Secolul al XXI-lea, sau va fi un veac credincios, sau nu va mai fi deloc!" Lumea se îndreaptă tot mai mult spre credinţă. Secolul al XIX-lea a fost secolul copilăriei ştiinţei, care văzându-se emancipată, se arăta triumfalistă faţă de religie, proclamând suprimarea oricărui absolut, a oricărui miracol, a oricărei supuneri şi a întregii metafizici. Acesta era spiritul enciclopediştilor din veacul precedent. Şi secolul al XX-lea, în prima jumătate, a urmat şi continuat funesta moştenire. Iar acolo unde s-au instalat dictaturi, acestea au suprimat libertatea de a gândi, vorbi şi scrie, folosind forţa.

În anul 1944, când Mussolini a proclamat Republica de la Milano, a avut dese convorbiri cu cardinalul Schuster, care-i propunea să se predea. Cardinalul s-a exprimat despre dictatorul fascist: "Nu mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat de stat mai puţin pregătit ca el. Când statele ajung pe mâna unor astfel de elemente, nu-i nici o mirare că se prăbuşesc în dezastru".

Ştiinţa nu-i decât cunoaşterea cauzei lucrurilor, iar ultima cauză fiind Dumnezeu, nu poate să existe o reală contradicţie între ştiinţă şi credinţă. Ştiinţa modernă este într-un continuu progres, apropiindu-se din nou de adevărurile credinţei. Afirmaţiile pseudoştiinţifice ale secolului trecut încep să fie abandonate, dovedindu-se false. Să analizăm câteva constatări:

- Hubble Edwin Powel (+1953), astronom american; în anul 1929, prin descoperirile sale a constatat că toate galaxiile prezintă o schimbare continuă a lungimii de undă, spre roşu. Conform efectului Doppler, această schimbare spre roşu înseamnă că se îndepărtează de noi. Cele mai îndepărtate sunt cele care au o culoare mai roşie. Galaxia noastră face parte dintr-o grupare de galaxii (vreo zece), numite îngrămădire locală. Acestea toate aparţin unui ansamblu mai vast, de câteva zeci de grămezi de galaxii, care se numesc supergalaxii şi megagalaxii. Universul este foarte vast, dar nu este nemărginit. Doctrina creştină ne învaţă că Universul a fost creat, că are un început şi că este mărginit.

- Dr. Allen R. Sandage de la Observatorul astronomic din Hale (California), urmărind un cuasar (cvasistea) situat la 12 miliarde de ani lumină, cum nu poate fi altul mai îndepărtat, afirma că acolo este capătul Universului. Această stea de margine poartă numele de OH 471, şi se depărtează de Calea Lactee (Galaxia noastră) cu 91% din viteza luminii. Nici un corp nu poate depăşi această viteză a luminii, căci nu rezistă, se pulverizează în atomi. Deci acolo este marginea Universului. Dar dincolo, ce este? Nimic! Nu este spaţiu, vid ideal, pentru că după teoria lui Einstein, spaţiul este curb, iar Universul este un obiect finit. Aceasta confirmă teoria lui Fred Hoyle, conform căreia Universul a început cu o uriaşă explozie, faimosul BIG-BANG (Science et Vie, 8, 1973). Iată că ştiinţa se apropie de momentul creaţiunii (Big-Bang) de unde începe dilatarea Universului, ca un balon ce se umflă, în toate direcţiile.

- Steven Weinberg scrie o carte cu titlul The First Three Minutes (Primele trei minute) în care autorul presupune naşterea Universului în trei minute şi trei sferturi. Graţie radiotelescopului din Hilmdel (New-Jersey) s-a observat o radiaţie radioelectrică, pe lungimea de unde de 7,35 cm venită din toate punctele Universului. Această radiaţie corespunde la temperatura întregului spaţiu universal, vid. Trei grade deasupra lui zero absolut. Această radiaţie ar fi fosila unei temperaturi imense, care a umplut întreg spaţiul acum câteva miliarde de ani. Calculele cosmogenezei precizează timpul cât s-a scurs, precum şi degradarea temperaturii. Autorul articolului din Science et Vie, 9, 1977, conclude: "Să notăm că, fiind fotonul agentul de lumină prin excelenţă, există o curioasă asemănare între această teorie şi 'Fiat lux' - să fie lumină - pe care Biblia o pune la începutul creaţiei".

ÎNCEPUTUL MATERIEI este încă o problemă care pare că se apropie de crearea materiei. Astăzi, se ştie că energia emisă de stele şi mai ales de soare provine din transmutarea nucleelor de hidrogen în heliu, de unde se poate calcula şi cât va mai arde soarele nostru: până când toate nucleele de hidrogen vor fi schimbate în heliu. Aceasta cât priveşte viitorul. Referitor la trecut, adică la începutul Universului, se constată că izotopul de uraniu 238 este radioactiv pe o perioadă de 4.500.000 de ani, după care se schimbă în alte elemente. Dacă Universul ar fi mai vechi de 4.500.000 ani, adică dacă ar fi etern, astăzi nu ar mai exista izotopul de uraniu 238, ci ar fi fost transformat în alte elemente (Orizonturi, 11, 1958).

- Sir James Jeans (1877-1946), astronom, matematician şi fizician englez. A fost printre primii oameni de ştiinţă care a demonstrat marelui public teoria relativităţii şi a quantelor. Iată ce scrie despre creaţie: "Natura pare să fi fost foarte familiară cu regulile matematicii pure... Universul pare să fi fost proiectat de un matematician pur... din lipsa unui cuvânt mai potrivit va trebui să-l prezentăm ca pe un Gânditor matematic... Dacă Universul este un univers al gândirii, atunci creaţia lui trebuie să fi fost un act de gândire.

Într-adevăr, mărginirea timpului şi a spaţiului aproape că ne obligă să ne imaginăm creaţia ca un act de gândire... determinarea unor constante ca cea a razei Universului şi a numărului de electroni pe care îl conţine presupune gândire, o gândire a cărei bogăţie se măsoară cu imensitatea şi intensitatea acestor cantităţi... Teoria ştiinţifică modernă ne obligă să ne gândim la Creator ca lucrând în afara timpului şi spaţiului, care sunt parte a creaţiei sale, tot aşa după cum pictorul se află în afara pânzei sale! Dacă urmăm cursul normal al logicii, observarea creaţiei trebuie să ne ducă la admiraţie faţă de Creatorul ei..."

Dr. Wilder Smith. "De ce susţin unii oameni de ştiinţă că orice 'refugiu' în supranatural este o retragere umilitoare? Nu putem trage altă concluzie decât aceea că ei se simt umiliţi în a avea de tratat cu cineva din afara materiei, respectiv cu Dumnezeu, poate de multe ori din motive personale... Noi în momentul de faţă nu suntem capabili, cu cele patru dimensiuni cunoscute, ce străbat timpul, respectiv 'eprubeta noastră', să observăm marele concept al gândirii pure, Creatorul vieţii şi al materiei, care guvernează din afara sistemului nostru" (Dr. Wilder Smith, profesor de chimie, filosofie şi ştiinţe naturale - Chicago).

Încheiem cu cuvintele Sfintei Scripturi: "Înfumuraţi sunt toţi acei oameni la care necunoaşterea lui Dumnezeu s-a statornicit, şi care pornind de la lucrurile vizibile, nu au fost în stare să cunoască pe Cel ce este, şi nu au cunoscut pe Maestru, contemplând operele sale" (Înţ. 13, 1). "O, Timotee, păzeşte comoara credinţei, fereşte-te de vorbăriile nepotrivite şi de obiceiurile pseudoştiinţei pe care unii primind-o s-au abătut de la credinţă" (1 Tim. 6, 20).