O credință fără dubii
DESPRE HOMOSEXUALITATE
Orice ființă omenească este chemată să primească darul filiației divine, pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu prin har. Totuși, pentru a primi acest dar, trebuie să respingem păcatul; aici se include și comportamentul homosexual care e format din acțiuni menite să nască sau să stimuleze un răspuns sexual îndreptat spre o persoană de același sex. Biserica Catolică ne învață că asemenea fapte violează întotdeauna legea divină și naturală.
Cu toate acestea, ispitele homosexuale în sinea lor nu sunt condamnabile. Oamenii sunt expuși unei largi varietăți de ispite asupra cărora au puțin control direct, dar acestea devin păcate când persoana dă curs ispitei, fie prin faptă, fie prin încurajarea dorinței și o deliberată angajare în fantezii legate de înfăptuirea ei. Oamenii tentați de ispite homosexuale, ca și cei tentați de dorințe heterosexuale nepotrivite, nu păcătuiesc decât atunci când dau curs într-o anumită manieră acestor tentații.
Legea divină
Este binecunoscut faptul că încă din Vechiul Testament comportamentul homosexual este neacceptat. În cartea Genezei, cap. 19, doi îngeri travestiți vizitează orașul Sodoma, iar Lot le oferă adăpost și ospitalitate. Peste noapte, bărbații din Sodoma cer ca Lot să îi pună la dispoziția lor pe oaspeți pentru a întreține cu ei raporturi homosexuale. Lot refuză și îngerii fac astfel încât acei bărbați să orbească. Lot și cei din casa lui sunt salvați, iar orașul este distrus de foc, "pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor săi" (Geneza 19, 13).
De-a lungul istoriei, învățații iudei și creștini au recunoscut că unul dintre păcatele principale implicate în distrugerea Sodomei a fost comportamentul homosexual al locuitorilor. Astăzi însă, anumiți adepți ai homosexualității promovează ideea că păcatul Sodomei a fost doar lipsa de ospitalitate. Chiar dacă lipsa de ospitalitate este un păcat, este clar incriminat comportamentul homosexual ca fiind cel mai responsabil în distrugerea orașului. Trebuie să privim la interpretarea Scripturii referitor la păcatul sodomit.
Judecători 7 arată că Sodoma și Gomora "au înfăptuit imoralități și s-au dedat poftelor trupești nenaturale". Ezechiel spune că Sodoma a comis "fapte abominabile" (Ezechiel 16, 50), care se referă la fapte homosexuale și heterosexuale păcătoase. Lot le-a oferit bărbaților Sodomei chiar cele două fiice virgine ale sale, în locul oaspeților, dar bărbații Sodomei au refuzat oferta, preferând sexul homosexual în locul celui heterosexual (Geneza 19, 8-9). Ezechiel face aluzie și la lipsa de ospitalitate spunând că Sodoma "nu a ajutat pe cei săraci și nevoiași" (Ezechiel 16, 49). Astfel amândouă, faptele homosexuale și lipsa de ospitalitate, au contribuit la distrugerea Sodomei, iar trecutul profund păcătos și "lucrurile abominabile" au stârnit pedeapsa lui Dumnezeu.
Incidentul Sodoma nu este însă singurul în care Vechiul Testament vorbește despre homosexualitate. O explicită condamnare a acestui păcat se găsește în cartea Leviticului: "Să nu te culci cu un bărbat ca și cu o femeie; este abominabil... Dacă un bărbat se culcă cu un alt bărbat ca și cu o femeie, amândoi comit un lucru abominabil, oribil. Ei trebuie să fie pedepsiți cu moartea, iar sângele lor să cadă asupra lor" (Levitic 18, 22;20, 13).
Reinterpretând Scriptura
Pentru a anula cele spuse în Scriptură, unii adepți ai homosexualității argumentează că cerințele morale ale Vechiului Testament pot fi ignorate atâta timp cât anumite reguli rituale impuse înainte - ca de exemplu abținerea de la carnea de porc, sau circumcizia la nou-născuții de sex bărbătesc - nu mai sunt obligatorii.
În timp ce regulile rituale impuse ale Vechiului Testament nu mai sunt obligatorii, exigențele lor morale sunt însă obligatorii. Dumnezeu poate da diferite reguli pentru diferite timpuri și culturi, dar cerințele sale morale sunt veșnice și obligatorii în toate culturile.
Confirmând ideea de mai sus, Noul Testament respinge deasemenea, în mod vehement, comportamentul homosexual. În Romani 1, Paul atribuie dorințele homosexuale unui refuz de a mărturisi și venera pe Dumnezeu. El spune: "Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea și bărbații lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind rușinea și luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Și precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor care le fac" (Romani 1, 26-28, 32).
În altă parte, Paul iarăși avertizează că homosexualitatea este unul dintre păcatele care nu permit intrarea în ceruri: "Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu" (1Corinteni 6, 9-10).
Întreaga Scriptură învață că este inacceptabil comportamentul homosexual. Dar respingerea acestui comportament nu este o interdicție arbitrară. Ca și alte principii morale, își are rădăcinile în legea naturală, planul pe care Dumnezeu l-a zidit în natura umană.
Legea naturală
Oamenii au o intuiție etică, fundamentală, despre anumite comportamente, ca fiind rele, pentru că ele nu sunt firești. Noi recunoaștem intuitiv că partenerul sexual al omului este tot un om, nu un animal.
Argumente asemănătoare sunt și în cadrul homosexualității. Partenerul sexual natural pentru un bărbat este o femeie, și partenerul sexual natural pentru o femeie este un bărbat. Astfel, oamenii au față de homosexualitate o intuiție corespunzătoare cu cea legată de zoofilie - este greșită pentru că este nenaturală.
Legea naturală este fundamentul pentru aproape toate intuițiile morale etalon. De exemplu, demnitatea și valoarea pe care o posedă în mod natural orice ființă fac să fie imorală distrugerea vieții umane sau provocarea de suferințe fizice sau emoționale. De aici derivă o mulțime de principii morale specifice, ca de exemplu inacceptabilitatea crimei, a răpirii unui copil, a mutilării, a abuzului fizic și emoțional, și așa mai departe.
Pentru a anula greutatea argumentului legii naturale împotriva homosexualității, unii adepți ai homosexualității oferă o serie de justificări pe care le vom examina:
"M-am născut așa"
Mulți homosexuali argumentează că nu ei și-au ales această condiție a lor, ci s-au născut așa, comportamentul homosexual fiind natural pentru ei.
Dacă ceva nu a fost ales nu înseamnă însă că este înnăscut. Unele dorințe pot fi dobândite sau consolidate prin obișnuință și condiționare, și nu printr-o alegere conștientă. De exemplu, nimeni nu alege să fie un alcoolic, dar poate dobândi obiceiul de a consuma alcool. Așa cum cineva poate dobândi dorința de a bea (îmbătându-se repetat) fără a alege aceasta în mod conștient, cineva poate dobândi dorințe homosexuale (prin angajare în fanteziile și comportamentul homosexual) fără a alege aceasta în mod conștient.
Deoarece la oameni dorința sexuală este în mare măsura condiționată de cunoaștere (nu se poate explica biologic de ce anumite mirosuri, forme ale îmbrăcămintei sau forme ale lenjeriei intime stimulează din punct de vedere sexual), ar fi și mai neobișnuit dacă dorințele homosexuale nu ar fi supuse aceleiași condiționări cognitive.
Chiar dacă ar exista o predispoziție genetică spre homosexualitate (rezultatele studiilor în acest sens sunt neconcludente), comportamentul acesta rămâne nefiresc pentru că homosexualitatea nu este parte a modelului natural uman. Un comportament nu poate fi acceptat doar pentru faptul că există o predispoziție genetică spre el.
De exemplu, cercetările științifice sugerează că unele persoane se nasc cu o dispoziție ereditară spre alcoolism, dar nimeni nu va susține că acele persoane trebuie să își împlinească aceste dorințe înnăscute devenind alcoolice. Alcoolismul nu este un "stil de viață" acceptabil, așa cum nu este nici homosexualitatea.
Argumentul "10%"
Activiștii homosexuali deseori justifică homosexualitatea afirmând că 10% din populație este homosexuală, însemnând că este un comportament comun și în felul acesta acceptabil.
Nu toate comportamentele comune sunt însă acceptabile, și chiar dacă 10% din populație s-ar fi născut homosexuală, acest fapt nu dovedește nimic. 100% din populație se naște cu păcatul original și cu toate predispozițiile spre păcat ce rezultă de aici. Dacă aceste predispoziții păcătoase iau aspectul de homosexualitate la 10% din populație, tot ce ne sugerează acest lucru este doar un aspect demografic al păcatului.
În realitate însă, cifra de 10% este falsă. Această cifră a rezultat dintr-un raport despre "Comportamentul sexual la bărbat", realizat de Alfred Kinsey în 1948. Studiul a avut serioase deficiențe, așa cum au susținut mai târziu psihologi care au studiat comportamentul homosexual. Subiecții lui Kinsey au fost în mare majoritate pușcăriași; 1400 dintre cei 5300 subiecți (26%) au fost condamnați pentru acte ilegale de natură sexuală - categorie care prin definiție nu este reprezentativă pentru practicile sexuale normale.
În plus, cifra de 10% include persoane care nu sunt exclusiv homosexuale, ci s-au angajat în asemenea relații doar temporar, apoi s-au oprit - persoane care au trecut printr-o "fază" homosexuală totală sau parțială, dar nu pot fi considerate homosexuale pe termen lung.
Studii recente și mult mai riguroase din punct de vedere științific au arătat cu numai în jur de 2% din populație este homosexuală.
"Ești doar un homofob"
Aceia care se opun comportamentului homosexual sunt acuzați adesea de "homofobie" - că își susțin poziția doar pentru că le este frică de homosexuali. Uneori este adusă acuzația că poate tocmai aceste persoane sunt homosexuale, și vor să ascundă acest fapt, chiar față de ei înșiși, condamnând alți homosexuali.
Amândouă aceste argumente împiedică o discuție rațională pe tema aceasta, prin focalizarea atenției doar spre unul dintre participanți. Făcând acest lucru, ei resping alte argumente, bazându-se pe calități reale sau presupuse ale persoanei. În acest caz, presupusa calitate este frica de homosexuali.
Homofobia, ca alte încercări similare de a evita o discuție rațională asupra problemei, este complet afară de subiect. Chiar dacă unei persoane i-ar fi frică de homosexuali, acest fapt nu diminuează argumentele sale împotriva comportamentului acestora. Faptul că unei persoane îi este frică de arme nu anulează argumentele sale împotriva posesiei de arme.
Mai mult, acuza de homofobie sună fals. Marii majorități a celor care condamnă comportamentul homosexual nu le este deloc "frică" de homosexuali. Dezacordul nu este același lucru cu teama. Cineva poate să nu fie de acord cu ceva, fără a-i fi frică de acel lucru, și încercarea de a refuza discuția rațională strigând "homofob!" este sortită eșecului. Este doar o încercare de a distrage atenția de la argumentele contra, focalizând atenția spre cel ce susține argumentele, încercand în același timp a-l condamna din punct de vedere moral.
Chemarea la castitate
Argumentele moderne în favoarea homosexualității au fost așadar insuficiente pentru a depăși evidența faptului că comportamentul homosexual este împotriva legii divine și a legii firii, așa cum Biblia și Biserica, precum și un cerc larg de scriitori iudei și creștini (fără să îi mai menționăm și pe cei musulmani) au susținut întotdeauna.
Biserica Catolică învață astfel: "Bazându-se pe Sf. Scriptură, care le prezintă ca depravări grave, Tradiția a declarat întotdeauna că 'actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate'. Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual față de darul vieții. Nu izvorăsc dintr-o complementaritate sexuală și afectivă adevărată. Nu pot fi aprobate în nici un caz" (Catehismul Bisericii Catolice, 2357).
Totuși, Biserica recunoaște că "geneza ei psihică rămâne în mare măsură neexplicată. (...) Un număr deloc neglijabil de bărbați și de femei prezintă tendințe homosexuale înnăscute. Ei nu își aleg condiția homosexuală: ea constituie pentru cea mai mare parte dintre ei o încercare. Trebuie să fie priviți cu respect, compasiune și delicatețe. Se va evita orice semn de discriminare nedreaptă față de ei. Aceste persoane sunt chemate să realizeze voința lui Dumnezeu în viața lor și, dacă sunt creștine, să unească greutățile pe care le întâmpină datorită condiției lor cu jertfa crucii Domnului.
"Persoanele homosexuale sunt chemate la curăție. Prin virtuțile stăpânirii de sine, educatoare ale libertății interioare, uneori cu sprijinul unei prietenii dezinteresate, prin rugăciune și harul sacramental, ele pot și trebuie să se apropie, treptat și cu hotărâre, de perfecțiunea creștină" (Catehismul Bisericii Catolice, 2357-2359).
Sf. Paul, în mod încurajator ne amintește: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea de ea, ca să puteți răbda" (1Corinteni 10,13).
Acest articol, tradus din limba engleză de pe situl indicat mai jos, se încheie cu o recomandare care, chiar dacă pare inutilă celor din România, o includem pentru a sublinia faptul că Biserica (din SUA) are o soluție pentru oamenii aflați în această situație: Homosexualii care vor să trăiască în castitate pot contacta "Courage", un grup național aprobat de Biserică pentru a-i ajuta pe cei care vor să își părăsească stilul de viață homosexual. (Courage, c/o Rev. John Harvey, St Michael's Rectory, 424 W. 34;th St., New York, NY 10001, tel:(212) 421-0426).
Sursa: Catholic.com, republicat cu acordul sursei
Traducerea în limba română: Benedict Simion