APOLOGETICĂ

7. PRIMUL NĂSCUT

Obiecţie: Prin faptul că Evangheliştii numesc pe Isus "întâiul născut" se înţelege că Preacurata a mai avut şi alţi fii: "Şi nu a cunoscut-o pe ea până ce a născut pe fiul ei cel întâi născut" (Matei 1,25); "Şi a născut pe fiul său cel întâi născut" (Luca 2,7); "Şi când aduce pe cel întâi născut în lume zice..." (Ev. 1,6).

Răspuns: Cei care nu au studii biblice se pot lăsa uşor înşelaţi. La evrei, băiatul care era mai întâi născut de mama sa, purta numele de întâi născut. Citim aceasta la Ieşire: "Să-mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot ce se naşte întâi la fiii lui Israel..." (Ieşire 13,2); "Atunci să osebeşti Domnului pe tot cel de parte bărbătească, de la oameni, care se naşte mai întâi..." (Ieşire 13,12); "Tot întâiul născut de parte bărbătească este al Meu" (Ieşire 34,19), iar în continuare: "Toţi întâii născuţi din fiii tăi să-i răscumperi şi nimeni să nu se înfăţişeze înaintea mea cu mâna goală" (Ieşire 34,20).

Cei născuţi după una sau mai multe surori, nu erau întâi născuţi. Dar dacă era unic fiu la părinţi, era numit "întâi născut", cu toate că nu mai erau alţi copii născuţi după el. Citim la Profetul Zaharia: "Vor ţine doliu după el, cum plâng pe singurul copil, cum plângi pe primul tău născut" (Zaharia 12,10). Astfel, în familiile în care se năşteau mai întâi fete, sau primul născut băiat a murit, nu mai erau întâi născuţi.

Primul născut însemna că are demnitate preoţească şi a fost răscumpărat prin Leviţi. Aceştia ţineau locul întâilor născuţi înaintea lui Dumnezeu. Drepturile şi îndatoririle primilor născuţi erau acestea: "La împărţirea averii sale, să cunoască de întâi născut pe fiul celei neiubite şi să-i dea acestuia parte îndoită din toate câte va avea, că acesta este pârga puterii lui şi al lui este dreptul de întâi născut" (Deut. 21,15-17); "Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: Iată Eu am luat din fiii lui Israel pe Leviţi în locul tuturor întâilor născuţi, în locul tuturor ce se nasc întâi în Israel... Leviţii să fie ai mei, căci toţi întâi născuţii sunt ai mei. în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi în pământul Egiptului, atunci mi-am sfinţit pe toţi întâi născuţii lui Israel, de la om până la dobitoc " (Num. 3,11-13).

Se vede din acest text că Dumnezeu le-a dat o demnitate preoţească celor întâi născuţi. Totodată, aveau şi putere de părinte asupra fraţilor mai mici: "Auzind, însă, aceasta Ruben (cel mai mare din fiii lui Iacob) a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: Să nu-i ridicăm viaţa. Apoi Ruben a adăugat: Să nu vărsaţi sânge!... Când, însă, s-a întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, şi-a rupt hainele şi a zis fraţilor săi: Băiatul nu este, încotro să apuc eu acum?" (Facere 37,21,22,30).

"Atunci, răspunzând, Ruben a zis: Nu v-am spus eu atunci să nu faceţi nedreptate băiatului? Voi nu m-aţi ascultat; iată sângele lui cere răzbunare" (Facere 42, 22-37); "Şi s-au aşezat ei înaintea lui, cel întâi născut, după dreptul lui de întâi născut şi până la cel mai tânăr..." (Facere 43,33); "Hosa, unul din fiii lui Merari, a avut fii pe Şimri, căpetenie, deşi n-a fost întâiul născut, dar tatăl său l-a pus căpetenie" (I Cro. 26,10); deci, tot fiul care era primul născut, avea demnitatea de întâi născut chiar dacă era singur la părinţi.

Noi ştim că Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, a doua persoană dumnezeiască, era unic. Totuşi, Sf. Pavel îl numeşte: "El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea" (Col. 1,15); "... şi i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8,29); "Şi de la Isus Cristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi..." (Apocalips 1,5).

După cum Fiul lui Dumnezeu (Cuvântul) se numeşte întâi născut, deşi este unic, aşa şi Isus Cristos, Fiul Mariei, se numeşte întâi născut, fără să fi avut alţi fraţi.