APOLOGETICĂ

20. CARNEA DE PORC

În Legea Veche existau animale curate şi necurate. Cele curate se puteau mânca, iar cele necurate, nu. Cap. 11 din Levitic explică această poruncă: "Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate patrupedele ce sunt pe pământ: oricare are copita despărţită şi piciorul răşchirat şi rumegă, le veţi mânca. Dar nu veţi mânca pe cele care nu rumegă şi pe cele care nu au copita despărţită" (Lev. 11,2-4) Sau: "Voi veţi face deosebire între animalele curate şi necurate" (Lev. 20,25); "Să nu mâncaţi nici un lucru necurat" (Deut. 14,3-21).

Prima dată când găsim în Sfânta Scriptură această deosebire între curate şi necurate, este la Facere 7,2. Dumnezeu spune lui Noe: "Să iei cu tine din toate animalele curate, câte şapte perechi... iar din animalele care nu sunt curate câte o pereche". Însă, când le-a creat Dumnezeu, toate au fost împreună şi toate au fost bune: "Şi a văzut Dumnezeu că toate sunt bune, şi le-a binecuvântat zicând: Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi" (Facere 1,21-22).

Motivul alegerii mâncărurilor în Vechiul Testament este:

1) Animalele necurate simbolizează şi închipuie anumite păcate, de exemplu: porcul, scăldându-se în noroi, închipuie murdăria. Tot porcul simbolizează lăcomia; iepurele simbolizează frica; leul mânia; vulpea viclenia etc.

2) Prin interzicerea anumitor alimente, Dumnezeu a separat pe Evrei de celelalte popoare înconjurătoare, care se închinau la idoli. Se ştie că la mese se leagă cele mai multe prietenii, aşa că dacă nu pot invita şi primi oaspeţi străini, rămân mai îndepărtaţi de ei, mărginindu-se la legături pur comerciale; de aceea le-a fost interzis contactul cu străinii. Din acest motiv îi spune Petru lui Corneliu: "Voi ştiţi că iudeului nu-i este iertat să se alipească, sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat că nici un om nu-i necurat sau spurcat" (Fapte 10,28; 11,3; Ioan 18,28). Pentru acest lucru, şi pe Isus l-au judecat: "Şi văzându-l cărturarii şi fariseii că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?" (Marcu 2,16; Luca 15,2).

3) În locul al treilea, opreliştea a fost dată pentru sănătatea poporului. Mai ales sângele este oprit, pentru că el este vehiculatorul germenilor infecţiilor. Tot din motive sanitare este interzisă atingerea de cadavre: "Tot cel ce va lua în mâini trupul lor, să-şi spele hainele şi necurat va fi până seara..." (Lev. 11,24-28). Mai ales să se ferească de reptile (Lev. 11,31).

În Noul Testament: încetând motivul pentru care a fost dată interdicţia, încetează şi Legea. Acum creştinii nu trebuie să fie separaţi de păgâni, ci trebuie să meargă la ei şi să-i aducă la credinţă. Deci Legea Veche nu mai obligă: "Ştiu şi sunt încredinţat în Isus Cristos că nimic nu este spurcat în sine, ci numai celui ce i se pare că este spurcat, este spurcat" (Rom. 14,14; 14,20). Iar Corintenilor le scrie Sf. Pavel: "Mâncarea nu ne va recomanda înaintea lui Dumnezeu, căci nici de mâncăm nu ne prisoseşte, nici de nu mâncăm nu ne lipseşte" (I Cor. 8,8; 10,23); "Tot ce se vinde în măcelărie mâncaţi, fără să mai întrebaţi de conştiinţă" (I Cor. 10, 27; Col. 2, 21; I Tim. 4, 3); "Acestea erau numai legiuiri pământeşti, despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări; erau porunci până la vremea îndreptării..." (Evrei 9, 10).

La această libertate Sf. Pavel admite două excepţii: pentru cei slabi şi pentru cei necunoscători (Rom. 14,2; 14,20-23). Creştinii făcuţi din Evrei, cum scrie el: "Făcutu-m-am iudeilor ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; celor de sub Lege, ca un supus al Legii, nemaifiind eu sub Lege, ca să dobândesc pe cei de sub Lege" (I Cor. 9,20). Şi pe Sf. Petru îl înfruntă pentru că, înainte, mânca cu păgânii, iar când au venit evreii trimişi de Iacob, a simulat că ţine obiceiurile Legii Vechi, ca să nu-i scandalizeze (Gal. 2,11).

Porunca Mântuitorului este clară: "În orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte" (Luca 10,8). Mâncarea şi băutura nu au importanţă, pentru că nu în ele stă Împărăţia lui Dumnezeu: "Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt" (Rom. 14,17); "Tot ce se vinde în măcelărie, mâncaţi" (I Cor. 10,25). Iar în măcelărie, era şi carne de porc, cum citim la I Macabei (1,47). Trebuie să urmăm învăţătura lui Cristos care zice: "Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om" (Matei 15,11).

Adventiştii Reformişti, o ramură a Sâmbătarilor, care ţin multe din obiceiurile Legii Vechi - pe lângă celelalte erori -, nu mănâncă nici un fel de carne; abstinenţa lor nu ar fi nici o erezie, căci nu este nici o poruncă să mănânci carne, ba sunt şi ordine călugăreşti care nu mănâncă decât legume. Greşeala lor este în a afirma că Isus a interzis carnea pentru urmaşii lui. De fapt, ei se orientează după aşa-zisele revelaţii ale Elenei White. Pentru persoane mature, regimul vegetarian nu are nici o urmare, însă pentru copiii care au nevoie de proteine concentrate, este primejdios, căci îi predispune la tuberculoză.

Pe lângă textele citate mai sus, de unde se vede clar că Isus a dat poruncă: "Mâncaţi tot ce vă vor pune înainte" (Luca 10,8) şi că Apostolii au mâncat carne, Isus porunceşte pescuirea minunată pe marea Tiberiadei (Luca 5,4-5). Isus însuşi dă pilda cu năvodul în care s-a prins tot felul de peşte: "Asemenea este împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşte" (Matei 13,47); "S-a apropiat Isus şi a luat pâinea şi le-a dat; de asemenea, şi peşte" (Ioan 21,13).

Sigur că la Nunta din Cana Galileii nu s-au servit numai legume: "A treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi Mama lui Isus acolo. Şi a fost chemat şi Isus cu ucenicii săi la nuntă" (Ioan 2,1-2). Este falsă afirmaţia că Isus nu a mâncat carne. Citim la Luca: "Şi încă necrezând ei de bucurie şi mirându-se, le-a zis: Aveţi ceva de mâncare? Iar ei i-au dat peşte fript şi un fagure de miere şi, luând, a mâncat înaintea lor" (Luca 24,41-43).

Ne-am putea închipui un ospăţ fără carne? Şi un invitat de onoare care să nu mănânce! Isus este invitat în casa lui Levi: "Şi i-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii... Fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau către Ucenici: De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcătoşii?" (Luca 5,29-30). Tot aşa, Isus este invitat în casa lui Simon Leprosul: "Şi fiind Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, venit-a o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui pe când şedea la masă..." (Matei 26,6-7); şi la Luca: "Iar unul din farisei l-a rugat pe Isus să mănânce cu el" (Luca 7,36).

Nu încape nici o îndoială că, la aceste mese, s-a servit şi carne. Erau mese date în cinstea unui oaspete deosebit, de aceea se revoltă cărturarii: "De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?" (Matei 9,11; Marcu 2,16). Dacă Isus n-ar fi mâncat carne, Ucenicii ar fi menţionat în Evanghelii, ori s-ar fi comentat în Epistolele Apostolilor...