APOLOGETICĂ

16. SFÂNTA CUMINECĂTURĂ

Momentul cel mai important din Sfânta Liturghie este Prefacerea, atunci când, la cuvintele preotului: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu... Luaţi... şi beţi, acesta este sângele Meu..." (Matei 26, 26; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20), Isus se coboară pe altar în mod nevăzut, repetând întreaga dramă a Patimilor şi Răstignirii Sale. El se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii. Încă înainte de a întemeia această taină, Mântuitorul a promis-o. Citim în Evanghelia Sf. Ioan: "Pâinea care o voi da Eu, trupul Meu este, pe care-l voi da pentru viaţa lumii... Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa de veci..." (Ioan 6, 35-51); "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi..." (Ioan 6, 53-58).

Isus s-a exprimat clar şi precis, împlinind întocmai ceea ce a promis prin instituirea tainei Sfintei Cuminecături la Cina cea de Taină, în Joia mare. Dar Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a rămas numai într-un singur loc, la Ierusalim sau în Antiohia, ci în toate bisericile din lumea întreagă, unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Pe pământ se celebrează în 24 de ore aproape 400.000 de liturghii, ceea ce revine circa 280 de consacrări în fiecare minut. Astfel că, de la polul Nord până în insulele îndepărtate ale Pacificului, este un singur altar pe care "Mielul cel înjunghiat de la începutul lumii" (Apocalips 13, 8) se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii.

Deci, astăzi, la Sfânta Liturghie, preoţii nu fac altceva decât ce au făcut Apostolii la "Frângerea Pâinii" sau la "Cina Domnului". Să nu uităm, însă, că Sfânta Liturghie o pot săvârşi numai adevăraţii preoţi, care au primit acest sacrament de la Episcop, care au această putere primită, prin succesiune, chiar de la Apostoli.

Pentru ca să ne dovedească prezenţa sa în Sfânta Cuminecătură, Isus a făcut o mulţime de minuni, prin care se vede clar că El, fiind Stăpânul naturii şi legilor fizice, poate face excepţie de la ele, uimind oamenii de ştiinţă prin ingeniozitatea şi durata acestor fenomene.

Exemple: Istoricul Albert Kranz ne spune că, în timp ce împăratul Carol cel Mare (742-814) sărbătorea Paştile în Saxonia unde erau armatele sale, Ducele saxonilor, Wittchind, încă păgân, s-a furişat în biserica unde se celebra Sfânta Liturghie. La Consacrare, Wittchind a văzut în mâinile preotului un copilaş încântător şi plin de lumină... Viziunea îl fermeca şi îl converti. Ceru botezul şi, ducând cu sine misionari, încreştină întreaga Saxonie.

Miracolul din Lanciano. În secolul VIII, în micuţa biserică din Lanciano, localitate la sud de Pescara (Italia), s-a produs un fenomen extraordinar, care durează până în zilele noastre: la Sfânta Liturghie, preotul, în momentul consacrării, a avut o îndoială asupra prezenţei reale a lui Isus pe altar. Deodată, sub ochii preotului, ostia de pe patenă a devenit o bucată de carne proaspătă, iar în potir vinul s-a coagulat în cinci cheaguri de sânge. Minunea a fost văzută de toţi credincioşii care erau de faţă. Acest fenomen extraordinar s-a păstrat până în zilele noastre. La 18 noiembrie 1970, cu autorizaţia Romei, un grup de experţi au efectuat diferite analize de laborator. După trei luni de cercetări, profesorii Linoli şi Bertelli au dat în scris următoarele concluzii: bucata de carne provine din inima unei persoane vii; sângele coagulat este de la aceeaşi persoană, având aceeaşi grupă sanguină (AB); atât bucata de carne, care este un ţesut din miocard, cât şi sângele coagulat s-au conservat, expuse la acţiunea agenţilor fizici, biologici şi atmosferici, fără nici o îngrijire specială, timp de 12 secole, în mod inexplicabil, rămânând un fenomen extraordinar...

Încă un amănunt inexplicabil: dacă se cântăreşte o picătură din acel sânge coagulat, se constată că are aceeaşi greutate pe care o au toate cele cinci picături împreună. Se pare că Dumnezeu "se joacă", uneori, chiar şi cu greutatea normală a obiectelor... Pelerini din lumea întreagă vin aici să venereze ostia devenită carne şi vinul transformat în sânge acum 12 secole, care se păstrează deasupra altarului într-un relicvariu.

Un alt miracol al Sfintei Cuminecături este ajunul total, fără nici un fel de hrană sau băutură, ani îndelungaţi; astfel:

Sf. Ecaterina de Siena (1347-1380), de la jumătatea vieţii se hrănea numai cu Sfânta Cuminecătură. Dacă, din ascultare, era obligată să mănânce, i se făcea rău. Ea zicea: "Sfânta Ostie mă hrăneşte atât de bine, că nu am dorinţă pentru nici o altă hrană".

Sf. Nicolae de Flue (1417-1487), patron al Elveţiei, a trăit 19 ani numai cu Sfânta Cuminecătură, fiind spionat chiar de reprezentanţii guvernului de la Berna.

Tereza Neumann (1898-1962) a trăit timp de 36 de ani numai cu Sfânta Ostie pe care o primea zilnic. Întrebată cu ce trăieşte, zicea simplu: "Cu Isus!" A purtat rănile Mântuitorului şi a suferit de peste 700 de ori întreaga dramă a Patimilor, fiind urmărită şi ţinută sub observaţie chiar de medici atei, necredincioşi care, până la urmă, s-au convertit.

Marta Robin (1902-1981) a ajuns complet paralizată şi oarbă. Timp de 50 de ani, singurul aliment i-a fost Sfânta Cuminecătură. Ea zicea despre Isus din Sfânta Ostie: "Isus este prezent în ostie ca o fiinţă vie în trupul meu. Cristos este totul în toate! în clipa aceea simt că Isus este în toată fiinţa mea, mă simt detaşată de corp, sunt în afară de timp... plutesc în Dumnezeu!"

Sunt şi alte cazuri de ajun perpetuu. Toate acestea ne demonstrează puterea Sfintei Cuminecături şi dragostea lui Isus faţă de noi, oamenii. El a voit nu numai să se coboare la Sfânta Liturghie, ci să rămână în continuare, zi şi noapte, pe altarele noastre, ascuns în chivot. În cea mai mare parte a timpului, este singur...

Să ne apropiem cu "frică şi cutremur" de marea Taină a Sfintei Cuminecături. Să nu ni se pară că suntem nevrednici. Nu vom fi vrednici niciodată, dar Isus este Iubirea adevărată, este Păstorul cel Bun care ne aşteaptă; căci El a zis: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!" (Matei 11, 28); "Eu sunt Pâinea vieţii, cel care vine la Mine nu va flămânzi!" (Ioan 6, 35); "Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu..."; "Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi..." (Ioan 6, 51-58).

Să avem toată convingerea că Isus este prezent în Sfânta Cuminecătură, aşa cum a fost în viaţa publică sau pe Calvar.

Exemplu: Padre Pio (1887-1968) a purtat în trupul său, timp de 50 de ani, rănile Mântuitorului. O scriitoare poloneză, Maria Winowska - mergând din curiozitate la San Giovani Rotondo, mănăstire în care locuia Padre Pio (Italia) -, descrie celebrarea Sfintei Liturghii de către acest călugăr capucin: "Abia rosteşte primele rugăciuni şi toată înfăţişarea i se schimbă... Padre Pio a trecut în altă lume... o lume ascunsă şi opacă pentru noi, cei din jurul său. Asistenţa este fascinată, subjugată de misterul ce învăluie întreaga fiinţă a preotului. Noi încercăm senzaţia unor orbi faţă de cei care văd... emoţia mă sufocă. Acest preot ne poartă într-o altă lume, într-o dimensiune nouă, unde timpul îşi schimbă sensul... privirea preotului este dincolo de prezent... Eram indiferentă înainte, dar, după această Liturghie, toată fiinţa mea s-a transformat. Acum cred!"