APOLOGETICĂ

15. SFÂNTA LITURGHIE

Sfânta Liturghie este sacrificiul (jertfa) Legii celei Noi, în care, sub formă de pâine şi de vin, se jertfeşte însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Apostolii au slujit Sf. Liturghie de la început. Ea se mai numea şi frângerea Pâinii: "Şi nu lipseau de la învăţătura Apostolilor, de la împărtăşire, de la frângerea pâinii şi de la rugăciune" (Fapte 2,42); "Şi ei povesteau cele ce se întâmplaseră pe cale şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii" (Luca 24,35); "Iar Isus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi..." (Matei 26,26); "... a luat Isus pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu... Şi luând paharul, mulţumind, a zis lor: Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi" (Marcu 14,22-24); "Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu... Asemenea şi paharul, după cină, zicând: Acest pahar este Legea cea Nouă întru sângele Meu" (I Cor. 11,24-25).

Întrucât la Sf. Liturghie se frângea pâinea şi se împărţea credincioşilor, a rămas numele de frângerea pâinii (Fapte 20,7; 27,35; I Cor. 10,3-4). Sf. Pavel o mai numea Cina Domnului: "Drept aceea, când vă adunaţi laolaltă nu mai mâncaţi Cina Domnului, căci fiecare îşi pune cina sa mai înainte spre mâncare, şi aşa, unul este flămând, iar altul se îndoapă" (I Cor. 11,20-21).

În Vechiul Testament, Sfânta jertfă Liturgică a fost închipuită prin mielul pascal: "Vorbeşte la toată obştea lui Israel: în ziua a zecea a lunii acesteia, să ia fiecare cap de familie un miel... în ziua a 14 a lunii, toată obştea fiilor lui Israel să-l junghie spre seară..." (Ieşire 12,3-11). "Ziua aceasta să fie spre pomenire" (Ieşire 12,14); "Ochii voştri vor vedea, şi voi veţi spune: Mărit este Domnul dincolo de hotarele lui Israel... Căci de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, mare este numele meu printre neamuri; şi în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu şi prinoase curate, căci mare este numele Meu între neamuri..." (Malahia 1,1-10). Deci, această jertfă se va oferi lui Dumnezeu de către toate popoarele.

Mântuitorul a întemeiat această jertfă şi a poruncit Apostolilor să o aducă lui Dumnezeu: "Căci eu am primit de la Domnul ce v-am şi dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a şi fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: 'Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceţi întru amintirea mea. Tot aşa a luat paharul, după cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu'" (I Cor. 11,23-26).

Mântuitorul a dat poruncă Apostolilor să aducă această jertfă: "Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea" (Matei 26, 26; Marcu 14, 22; Luca 22,19-20). Conform acestei porunci a Mântuitorului, Apostolii au oferit lui Dumnezeu jertfa Liturgică: "Şi nu lipseau de la învăţătura Apostolilor, de la împărtăşire, de la frângerea pâinii şi de la rugăciune" (Fapte 2, 42-46). Sfânta Liturghie se celebra seara şi se ţineau predici: "În ziua întâi a săptămânii, adunându-ne să frângem pâinea... Pavel a început să vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii" (Fapte 20, 7-8; 20, 7). Se cântau şi Psalmi şi se făceau rugăciuni. "Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul" (Fapte 2,47).

Poporul se împărtăşea la aceste întâlniri unde se slujea Sf. Liturghie, precum citim la Corinteni: "Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Cristos?" (I Cor. 10,16); "Oricine va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului" (I Cor. 11, 27).

Sfânta Liturghie, fiind întemeiată chiar de Mântuitorul, este forma cea mai completă de rugăciune. Zice Părintele Cochem (evreu convertit): "Realitatea şi acţiunea Sf. Liturghii este atât de sublimă încât scapă minţii omeneşti. Nici serafimii nu pot pricepe toată măreţia Sf. Liturghii, dar cum am putea s-o pricepem noi?"

Dacă Sf. Liturghie s-ar celebra numai într-un loc pe pământ, cum şi-ar vinde oamenii averile ca să poată ajunge acolo, măcar o dată în viaţă, iar noi, care avem biserici aproape de locuinţele noastre, suntem atât de nepăsători, cu toate că aici găsim hrana necesară pentru sufletul nostru!

Exemple: În centrul Africii, în apropierea Lacului Stanley, se construia o cale ferată. La această lucrare au fost angajaţi băştinaşi, foşti canibali, încreştinaţi de misionarii francezi. Aceşti muncitori mergeau să asculte Sf. Liturghie, străbătând, în fiecare sâmbătă, 70 km. până la cea mai apropiată misiune catolică. Iar duminica după masă se întorceau la locul de muncă.

Alexandru Manzoni (1785-1873), mare scriitor italian autorul celebrului roman "Logodnicii" (I promessi sposi), nu lipsea niciodată de la Sfânta Liturghie. Dacă ai săi căutau ceva motive să nu meargă, el răspundea: "Dacă unul din voi ar fi câştigat un mare loz la loterie şi azi ar fi ultima zi să scoată banii, ar face totul ca să se ducă. Dar o Sfântă Liturghie este mai de preţ decât toate averile lumii la un loc!"

Rugăciunea din timpul Liturghiei este înnobilată prin jertfa lui Isus, întocmai aşa cum o monedă de aramă îşi schimbă valoarea dacă este aruncată într-un vas cu aur topit. Harurile care se primesc la Sfânta Liturghie sunt imense şi nebănuite; totuşi, credincioşii sunt atât de indiferenţi şi nepăsători. Cei care au înţeles cât preţuieşte o Sfântă Liturghie au fost gata de multe ori să înfrunte şi moartea.

Exemple: Sfânta Anisia a fost întâlnită (în anul 305) de soldaţii împăratului Diocleţian tocmai când se ducea, într-o duminică, la Sfânta Liturghie. "Unde mergi?", o întrebară soldaţii care, probabil, o urmăreau. Anisia, de frică, îşi făcu semnul crucii. Soldaţii, mai furioşi, o întrebară: "Cine eşti şi unde mergi?" Ea prinse curaj şi le zise: "Sunt creştină şi merg la adunarea creştinilor!" "Ba nu, vei merge cu noi, să jertfeşti zeilor!" Dar tânăra, plină de tărie, răspunse: "Nu, nu voi merge să jertfesc idolilor!" Soldaţii o prinseră şi voiră s-o târască, dar ea se împotrivi. Atunci, un soldat scoase sabia şi i-o înfipse în inimă. Sf. Anisia a murit martiră pentru Sfânta Liturghie.

Părintele Ogilvie, călugăr iezuit, puţin timp după sosirea sa în Scoţia, în anul 1615, a fost arestat şi întemniţat. La proces este acuzat: " Cum ai îndrăznit să slujeşti Liturghia pe pământ scoţian, când regele a interzis?" (era perioada de prigoană a catolicilor în Anglia, după ruptura lui Henric VIII). Părintele Ogilvie a răspuns: "Cristos, împăratul cerurilor şi al pământului, a poruncit: Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea" (Luca 22,19), iar regele Scoţiei zice: "Să nu o faceţi! Judecaţi voi pe cine trebuie să ascult?" Părintele Ogilvie a fost condamnat la moarte şi decapitat pentru slujirea Sfintei Liturghii.

Înainte de celebrarea Sfintei Liturghii, unii sfinţi petreceau ore îndelungate pentru pregătire. Astfel, Sf. Ioan Vianney şi Padre Pio stăteau în rugăciune 3-4 ore. Dar noi, cât timp ne rezervăm pentru a ne pregăti să asistăm la Jertfa Sfintei Liturghii?...