APOLOGETICĂ

11. BOTEZUL

Cuvântul botez vine de la grecescul "baptisma" sau "baptismos" care derivă de la "bapto", de unde s-a făcut în latineşte "baptiso" şi înseamnă a spăla, a purifica. Citim la Evanghelistul Marcu: "Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă..." (7,4). Mai înseamnă a fi copleşit de necazuri: "Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu mă botez să vă botezaţi? Iar ei I-au zis: putem" (Matei 20,22); "Şi cu botez am a mă boteza" (Luca 12,50); "Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez Eu?" (Marcu 10,38).

De cele mai multe ori înseamnă a boteza, adică a practica ritul religios al botezului: "Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19); "Deci Isus nu boteza, ci ucenicii Lui" (Ioan 4,2); "Deci, primind ei cu dragoste cuvântul lui, s-au botezat..." (Fapte 2,41); "Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Isus Cristos, bărbaţi şi femei se botezau" (Fapte 8,12; 16,33; 18,8; 19,5; 22,16); "Au nu ştiţi că toţi câţi în Cristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat ?" (Rom. 6,3); "Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi îmbrăcat" (Gal. 3,27).

Botezul creştin nu este cel al lui Ioan Botezătorul, ci este cel al lui Isus Cristos. Însuşi înaintemergătorul a declarat: "Eu botez cu apă, dar după mine vine cel ce botează cu Duh Sfânt şi cu foc, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintele" (Luca 3,16; Matei 3,11; Marcu 1,8). Botezul lui Ioan nu ierta păcatele, ca al lui Isus, ci numai îi pregătea pe oameni la pocăinţă. Din Faptele Apostolilor vedem că Sf. Pavel a dat botezul lui Isus acelora care din ignoranţă au primit numai botezul lui Ioan: "Şi a fost când era Apolo în Corint, trecând Pavel prin părţile cele mai de sus, a venit în Efes şi, aflând pe unii ucenici, a zis către ei: Aţi primit Duhul Sfânt după ce aţi crezut? Iar ei au zis: încă nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. Şi a zis către ei: Dar cu ce botez v-aţi botezat? Iar ei au zis: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, zicând să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus. Şi auzind, s-au botezat în numele Domnului Isus" (Fapte 19,1-5).

Botezul lui Ioan era ca spălările legale ale evreilor, dar Botezul lui Isus este botezul răscumpărării, al renaşterii la viaţa harului, datorită meritelor Patimilor şi morţii Mântuitorului. Prin Patima şi învierea Sa, ne-a redat viaţa harului pierdut. Prin urmare, este o deosebire esenţială între botezul lui Ioan şi botezul creştin, făcut în numele Sfintei Treimi, după răscumpărare. De aceea, Isus stabileşte taina botezului după învierea Sa.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuieşte fără botez, cum spune însuşi Isus Cristos către Nicodim: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). După înviere, Isus a poruncit Apostolilor să boteze toate naţiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeţi în toată lumea, vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiecţie: Din acest text de la Marcu, unii sectari susţin că numai cei ce cred şi se botează se pot mântui. Însă copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis să fie botezaţi.

Răspuns: Isus ne spune: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu". Însă pruncii pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Mântuitorul: "Lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, dacă nimeni nu se poate mântui fără botez, iar copiii pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, înseamnă că ei pot fi botezaţi. Isus nu condiţionează vârsta şi vedem că El iubea copiii, deci putem fi siguri că nu i-ar fi lipsit de viaţa harului până la vârsta adultă. Căci, dacă fără botez omul nu poate deveni creştin, ar însemna că un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eternă. Care părinte nu doreşte să fie împreună cu copiii săi în paradis?

Răscumpărarea este un dar gratuit făcut de Isus. Copilul trebuie botezat la naştere pentru a deveni creştin şi a se putea împărtăşi de comoara spirituală a creştinilor. Aşa cum nu copiii au supărat pe Dumnezeu, ci Adam, tot aşa ei pot deveni creştini prin promisiunile făcute de naşi în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile făcute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea, şi casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Şi el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat şi casa lui Ştefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezaţi copii sugari, tineri, feciori şi bătrâni" (Cartea scrisă împotriva ereticilor în primul veac după Cristos, intitulată Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).

Se constată limpede că Apostolii şi urmaşii acestora au practicat botezul la copiii mici. Altfel ar trebui să contestăm vieţile marilor sfinţi: Sf. Dominic, Sf. Anton de Padua, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Tereza; toţi sfinţii stigmatizaţi, marii predicatori, toţi aceştia n-au fost creştini pentru că s-au botezat când erau mici?... Ar fi permis Isus ca, timp de aproape două milenii, creştinismul să trăiască într-o greşeală atât de mare, fiindcă toţi s-au botezat de copii mici şi nu când au ajuns adulţi?...

Cum se dă botezul

La început, creştinii se botezau prin scufundare (imersiune) în apă; prin vărsarea apei pe cap, ori prin stropire (aspersiune). În Faptele Apostolilor citim despre famenul (eunucul) reginei Candache: "S-au coborât amândoi la apă - şi Filip, şi famenul - şi l-a botezat" (8,38-39). Dar nu se spune cum. Unii susţin că eunucul nu ar fi putut fi botezat prin scufundare, căci apa era mică. Dar nu se ştie dacă atunci nu era mai adâncă. Avem picturi vechi ale Botezului Domnului de către Ioan Botezătorul, în care Isus este numai cu picioarele în apă, care nu-i adâncă. În alte picturi, Ioan îi pune mâna pe cap, semn de scufundare, alteori se vede că apa a fost numai vărsată pe capul Mântuitorului. În picturile în care se vede porumbelul coborând asupra Lui, este semn că n-a fost scufundat în râu.

Exemplu: La Roma se află o vestită pictură din secolul II, în Cimitirul lui Calixt: lângă un pescar care trage cu undiţa un peşte din apă (simbol al creştinului renăscut), este reprezentat botezul unui copil cam de 10 ani. Copilul şi cel care-l botează stau în picioare în apă. Apa are adâncime mică, ajungând doar până sub genunchiul copilului. Botezătorul îşi pune mâna dreaptă pe capul copilului. În jurul capului apa curge în toate părţile. Este o preţioasă dovadă arheologică, atât pentru botezul prin vărsare, cât şi pentru botezul copiilor.

Faptele Apostolilor amintesc de convertirea Sf. Pavel, când: "Anania a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, cel ce ţi s-a arătat pe calea pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt. Şi îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca nişte solzi; şi a văzut şi, sculându-se, s-a botezat" (Fapte 9,17). Tot Sf. Pavel, închis în temniţă, a convertit pe temnicerul din Tiatira "care, luându-l pe el şi pe Sila în acelaşi ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s-a botezat îndată, el şi ai lui toţi" (Fapte 16,33).

Cartea DIDAKE DIATON DODEKA APOSTOLON (Învăţătura celor doisprezece Apostoli), scrisă în primul secol după Cristos, ne arată sigur cum se făcea botezul pe timpul Apostolilor: "Cât priveşte botezul, botezaţi în modul următor: După ce ai făcut tot ce trebuie, botezaţi în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, într-o apă vie (curgătoare). Dacă nu ai apă vie, botează-l în altă apă; dacă nu te poţi servi de apă rece, foloseşte apă caldă. Varsă de trei ori apă pe capul lui: În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh".

Sf. Petru a botezat, prin vărsare ori stropire, întâi trei mii de suflete, cum citim: "Cei care au primit bucuros cuvântul s-au botezat şi se adunară în ziua aceea ca la trei mii de suflete" (Fapte 2,41); apoi: "Şi mulţi din cei care auziră cuvântul au crezut şi se făcuse numărul bărbaţilor ca la cinci mii" (Fapte 4,4). Dar trebuie să fi fost acolo şi femei şi copii, care nu sunt amintiţi. Deci, la zece mii de persoane, nici forţă fizică nu ar avea cineva ca să-i boteze pe toţi prin scufundare.

Botezul se poate înlocui cu iubirea perfectă de Dumnezeu, sau cu martiriul.

Exemplu: Sfânta Sofia, văduvă din Roma, a avut trei fete cărora le-a dat numele celor trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi iubirea (I Cor. 13,13) - Pistis, Elpida şi Agapi. Pistis avea 12 ani, Elpida 9 ani şi Agapi 10 ani. Toate trei, din fragedă copilărie, şi-au consacrat viaţa lui Cristos. Sub împăratul Adrian, în anul 120 d.Cr., au fost pârâte că sunt creştine şi au fost martirizate: Pistis a fost bătută cu vergi, i-au tăiat sânii, a fost aruncată în cuptor încins, în căldare cu răşină topită, apoi i s-a tăiat capul. Elpida a fost dezbrăcată şi bătută cu bice, aruncată în cuptorul cu foc, spânzurată de mâini şi, cu cleşte de fier, au smuls carnea de pe ea. Cu Agapi au procedat la fel. Mama lor, Sofia, a fost lăsată să vadă martiriul fiicelor sale. Ea le-a îngropat pe toate trei cu mâinile ei. Apoi, la trei zile, a murit şi ea de durere. Vedem că şi copiii pot fi botezaţi şi mântuiţi!

Exemple: Sf. Ciprian (+258) ne spune că, din cauza păcatului strămoşesc, copiii au nevoie de botez, să nu aştepte 8 zile, căci aşa cum Dumnezeu nu caută la faţă, nu caută nici la vârstă" (Epistola 64,2). Sf. Augustin (354-430) scrie: "Copilul devine creştin, nu prin credinţă, care are temelia în voinţă, ci prin sacramentul credinţei (botez...). Când copilul ajunge la pricepere, nu mai primeşte încă odată botezul, numai îl înţelege şi îşi supune voinţa" (Epistola 96, Nr. 10). Se constată, deci, atât din Sfânta Scriptură, cât şi din tradiţia Apostolică, admiterea copiilor la taina botezului. Botezul fiind taina cea mai necesară, fără de care nu se poate ajunge în împărăţia cerurilor, nu este permis să-l amânăm până ajungem la vârsta adultă.

Exemplu: Sf. Ludovic, Regele Franţei (1214-1270), s-a născut în satul Poissy, unde a fost şi botezat. A fost consacrat rege la Reims. El ţinea mai mult la bisericuţa din Poissy decât la frumoasa catedrală din Reims. Când a fost întrebat pentru ce, a răspuns: "În catedrala din Reims eu nu am devenit decât regele Franţei, dar în sărăcăcioasa bisericuţă din Poissy am devenit fiu al lui Dumnezeu. Această a doua demnitate este mai mare decât cea dintâi, căci cu moartea voi pierde coroana regală, pe când ca fiu al lui Dumnezeu o voi câştiga pe cea veşnică, şi voi intra în rai!"