TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu fetele
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU ȘI MAMA TA

Să presupunem că în casa vecină se naște un copil. Dacă frățiorul tău te va întreba de unde este acest copilaș, tu să nu-i răspunzi că l-a adus barza. Micuțul poate va crede pentru moment, dar în curând se va îndoi de spusele tale. De ce nu i-ai dat un răspuns veritabil, chiar dacă nu complet? Copilașul a venit de la Dumnezeu! Consider că acest răspuns este corect pentru că sufletul care-l deosebește pe om de celelalte viețuitoare provine de la Creatorul etern. Frățiorului tău poate nu-i spui mai mult, deoarece din explicațiile tale nu ar înțelege mai mult decât ar înțelege din argumentația unei demonstrații geometrice.

 

Taina vieții

Odată cu creșterea copilului, simplul tău răspuns, după toate probabilitățile, este deja insuficient și copilul are tot dreptul să știe mai mult. Nu mai ești la vârsta când nu ai putea să știi că mamele au un rol important la nașterea copiilor. Instinctul feminin ți-a șoptit deja multe adevăruri.

La băieți, situația e cu totul alta, deoarece ei sunt mai puțin receptivi și subtili decât fetele, iar problemele vieții îi interesează mai puțin decât pe voi. Soluția ideală ar fi ca adevărul vieții să fie spus copiilor de către mamele lor încă de la cea mai fragedă vârstă, ori de câte ori aceștia o cer. Dar mamele, în general, șovăie înainte de a da explicații, deoarece nu găsesc răspunsuri corespunzătoare, deși totul este atât de simplu.

Să vedem ce a spus o mamă băiețelului ei, neuitând că și tu vei fi odată mamă: "Știi, Dumnezeu nu a vrut să creeze singur pe toți oamenii și de aceea a solicitat și creaturile ca să colaboreze cu el. Astfel, în interiorul fiecărei viețuitoare a plasat niște celule, niște germeni din care pot lua naștere ființe noi. Pune de exemplu o sămânță de măr în pământ; în curând va lua naștere o gingașă tulpină. Dacă te îngrijești de ea, va deveni un pom și pomul va aduce roade care ascund un mare număr de germeni. Mai miraculos este în cazul omului. Dumnezeu a plasat în corpul mamelor organe foarte fine, care au un rol capital în producerea germenilor vieții din care se vor dezvolta copiii. Oare nu spunem noi împreună: «Și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus»? Astfel, zilnic pomenim în rugăciunile noastre că Isus este rodul trupului sfintei Fecioare. Ea l-a purtat pe Isus în sânul ei, înainte de a-l aduce pe lume în sălașul din Betleem. Cazul este identic și la tine, a spus mămica băiețelului. Și eu te-am purtat în sân înainte de a-ți da viață".

Această explicație foarte simplă e satisfăcătoare pentru copiii între 7 și 9 ani sau pentru cei mai mici decât aceștia. Din voința lui Dumnezeu, în corpul tău sunt niște organe foarte gingașe din care poate izvorî viața. Aceste organe sunt alcătuite din două glande, numite ovare, care își încep activitatea biologică de la vârsta de 11,12,13 ani. Aceste glande, aproximativ în decursul a 28 de zile, dau naștere la o celulă foarte mică numită ovul. Ovulul ajunge în cavitatea uterină și se alipește de peretele uterin. Dacă ovulul a fost fecundat - despre modul fecundării vom vorbi mai târziu - corpul copilului va începe să se formeze în uter. Dacă ovulul nu a fost fecundat, atunci se desprinde de peretele uterin și, prin vagin, este îndepărtat cu puțin sânge, împreună cu bucățile de mucoasă care l-au fixat de peretele uterin. Extremitatea inferioară a vaginului se deschide în vestibulul vaginal sau în vulvă. La acest nivel, la femeia virgină, se află o membrană transversală semilunară sau inelară numită himen care prezintă un orificiu central ce permite scurgerea sângelui menstrual. În stări patologice acest orificiu poate lipsi. La prima copulație sau, în alte cazuri, abia la prima naștere, această membrană se rupe. Resturile cicatrizate alcătuiesc carunculii himenali. Această evacuare pe vulvă e naturală și poartă numele de menstruație (din cuvântul latinesc "mensis" = lună). Înainte de aceasta mamelele, se tumefiază, devenind mai sensibile la durere și apar ușoare tulburări fizice (iritabilitate, nervozitate, dureri de cap, depresiuni etc.). Ansamblul semnelor menstruale și premenstruale este cunoscut sub denumirea de molimen menstrual. Menstruația reprezintă o perioadă lunară dificilă în viața fiecărei fete și mame. Îți aduci aminte când pentru prima oară ai pierdut puțin sânge? Te-ai speriat, crezând că ești bolnavă. Realitatea însă a fost alta. Nu numai că acest sânge nu a fost semnul unei boli, dar dimpotrivă, acesta a semnalizat sănătatea corpului tău. Poți să fii fericită dacă sora mai mare sau mama ți-au redat liniștea prin sfaturi bune, încurajându-te cu o deosebită căldură și cordialitate. Deci, pe cele mai multe femei le așteaptă o miraculoasă îndatorire, și anume, aceea ca în adâncul corpului lor să poarte o ființă și să dea viață miracolului creației care este copilul, identificându-se astfel cu sfânta Maria, idealul oricărei mame.

Bărbații se laudă că înalță case, construiesc centrale electrice, lucrează în uzine etc. O femeie este mult mai delicată, deoarece de la ea provine viața.

În fața acestei minuni, pe care Dumnezeu o înfăptuiește prin femeie și care a fost înfăptuită și de mama ta, trebuie să ne plecăm cu mare uimire și respect. Chiar dacă învățații vor ajunge odată să constate foarte amănunțit modul de dezvoltare al copilului în corpul mamei, ei vor descoperi că Dumnezeu a știut lucrul acesta înaintea noastră, când i-a cerut femeii să colaboreze la reproducerea vieții.

 

Cum se dezvoltă copilul

Cât timp rămâne copilul în trupul mamei? Să-l urmărim din nou pe Isus. La 25 martie, cu prilejul Bunei-Vestiri, Biserica celebrează solemnitatea întrupării celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi; Dumnezeu s-a întrupat în trupul Mariei.

După nouă luni, la 25 decembrie, celebrăm solemnitatea Nașterii lui Cristos. Înainte de a ne naște, cu toții am fost timp de nouă luni purtați de mamele noastre. Din celula măruntă a început formarea trupului nostru. După o lună a fost de mărimea a câțiva milimetri, după două a început formarea trupului și a membrelor. Aproximativ după cinci luni a simțit și mama noastră că ne-am mișcat în trupul ei, adică nu mai era singură.

Adu-ți aminte de acea zi în care sfânta Fecioară a vizitat-o pe sfânta Elisabeta. Iată ce spune Evanghelia: "Când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a tresăltat în sânul ei și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău. Și de unde mie fericirea aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată cum a ajuns la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a tresăltat de bucurie în sânul meu". Acest copil a devenit premergătorul Domnului, sfântul Ioan Botezătorul. Datorită harului divin, înaintea nașterii lui Ioan, fătul a tresăltat în sânul Elisabetei când Isus, din trupul Mamei sale, s-a apropiat de el.

Când o mamă poartă un copil în sânul ei, spunem că e însărcinată. Copilul, atât timp cât se află în trupul mamei, este numit făt. Instinctul îți șoptește că trebuie să te apropii de acea mamă care va urma să nască cu multă căldură. Băieții nu văd în aceasta nimic extraordinar și de multe ori, când văd o femeie însărcinată, își permit glume grosolane. Dar, noroc că mai sunt și dintre aceia care se comportă galant și cu foarte multă atenție față de viitoarele mame, oferindu-le locul lor în tramvai sau în autobuz și ajutându-le să ducă bagajele. Dacă vei întâlni asemenea băieți, poți fi sigură că au o inimă bună.

 

Ceasul nașterii

Fătul are acum nouă luni și a sosit momentul să părăsească sânul mamei și să vină pe lume, adică să se nască. Acestea sunt pentru mamă orele grele ale nașterii.

Și azi mai sunt femei în lume care rămân în ceasul nașterii cu mai mare plăcere acasă. Dacă e posibil, acesta constituie deznodământul ideal, deoarece copilul se naște într-adevăr în familie și toți îl înconjoară cu mare dragoste. Dar, din cauza celor mici sau a instalațiilor neigienice, din cauza zgomotului etc., majoritatea mamelor își aduc copiii pe lume în maternități, deoarece acolo totul se desfășoară sub controlul persoanelor specializate, a medicilor sau a moașelor, care intervin la nevoie. În momentul nașterii, în trupul mamei se rup învelișurile (membranele) care au apărat până atunci fătul, asemenea cu spargerea cojii oului când iese puiul din el. Copilașul ajunge din uter la vagin și acesta, dilatându-se, se deschide pentru a putea ieși copilul. În asemenea condiții, organele apropiate se contractă și se dilată ritmic. Datorită acestor contractări și dilatări, nașterea este însoțită de dureri. În ultimul timp s-a reușit să se ușureze nașterea. Viitoarele mame se prezintă anticipat, în perioada gravidității la medic și acesta le tratează. Tratamentul constă în exerciții de gimnastică și de respirație. Aceasta ușurează și mărește elasticitatea mușchilor care au un rol important în desfășurarea nașterii. Mamelor astfel pregătite, nașterea nu le provoacă greutăți mari. Și să nu uităm de harurile primite prin sacramentul Căsătoriei care o ajută pe mama creștină în acest ceas greu. Recompensa constă în acea fericire de mamă care întrece totul.

Dezvălui toate acestea fiindcă sunt fete cărora le este frică de maternitate. Au auzit de durerile suportate cu această ocazie, deși baza acestora a fost o frică neîntemeiată. Într-adevăr, odinioară medicina nu cunoștea metode care să ușureze nașterea. Astăzi este o raritate ca o mamă să moară în timpul nașterii.

E ceva normal ca un copil să nu se poată dezvolta fără hrană în sânul mamei. Corpul copilului, comunicând cu cel al mamei prin așa-numitul cordon ombilical își asimilează cele necesare. În momentul nașterii, evident că acesta trebuie tăiat. De aceea se vede pe abdomenul fiecărui om cicatricea ombilicală, la vederea căreia mulți copii se miră. Această cicatrice amintește fiecărei ființe umane că, odată, a fost în relații strânse cu trupul mamei.

 

Cât de măreață este dragostea de mamă

Încă din primul moment după naștere, copilul are mare nevoie de mama lui. În decursul nenumăratelor luni, dragostea de mamă veghează zi și noapte asupra lui. Mama trebuie să aibă grijă de cele necesare traiului, să-i asigure hrana, hainele și să se ocupe de educația lui. Altfel, cum ar putea copilul, lipsit de ajutorul mamei, să-și procure cele necesare? Cum și-ar procura hrana și cum s-ar hrăni? Dumnezeu s-a îngrijit de toate. Le-a dat mamelor două glande, numite mamele. Din acestea, ca din niște izvoare vitale, copilul își suge laptele format în trupul mamei. Acesta constituie alimentul ideal al copilului. În marile orașe, datorită vieții industriale, mamele nu dispun de o sănătate corespunzătoare alăptării și, trebuind să-și încredințeze copiii unei doici sau unei alte femei care să le poarte de grijă sau să-i hrănească în mod artificial. În orice caz, metoda ideală e aceea în care propria mamă își alăptează copilul.

Aici îmi amintesc din nou de un episod din Sfânta Scriptură. În mijlocul mulțimii care-l înconjura pe Mântuitorul, o femeie a exclamat: «Fericit trupul care te-a purtat și fericiți sânii la care ai supt». Iar el a zis: «Așa este, dar mai fericiți sunt aceia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc» (Lc 11,27). Oare sfânta Maria nu a îndeplinit voia lui Dumnezeu până și în cele mai mărunte fapte? Pentru aceasta, ea este pe drept cuvânt "binecuvântată între femei". Urmează-i exemplul!

În continuare am să-ți descriu mai amănunțit care este voia lui Dumnezeu în dragoste, căsătorie, maternitate. Astfel vreau să te ajut ca să devii o fată sănătoasă și, îndeplinind voia lui Dumnezeu, să poți fi fericită. După toate acestea, vor urma sau zile fericite (dacă fata se dezvoltă armonios și în timp va deveni o persoană importantă sau generoasă) sau zile triste (dacă fata este bolnavă, leneșă, indiferentă, risipitoare). Inefabile și mărețe sunt sacrificiile pe care femeile sunt capabile să le facă. Parcă ar simți că ele au fost create ca în mod permanent să se dăruiască până și pe ele însele. Putem descoperi în sufletul lor mari rezerve de abnegație, devotament, altruism și iertare permanentă. Din păcate, multe fete risipesc aceste rezerve și sunt egoiste, deoarece le preocupă doar distracțiile, petrecerile, îmbrăcămintea și iubirea dezordonată. Toate acestea nu constituie oare o piedică în visurile pe care și le formează despre viața devotată pe care vor s-o trăiască mai târziu lângă căldura vetrei familiale? Din păcate, rămân doar visuri, visurile viitorului. Fetele egoiste nu vor fi niciodată mame adevărate. Nu le urma, dimpotrivă, dezvoltă-ți calitățile feminine! Deja de acum dedică-ți viața, ajutându-i pe cei din jurul tău. Pentru început ajut-o pe mama ta. Să nu aparții și tu acelui gen de fete nesuferite care nu fac nimic acasă pentru a ușura munca mamei. Eu cunosc fete care nu sunt capabile să se îngrijească de lucrurile lor și petrec ore de-a rândul lenevind în fotolii, citesc sau visează, în timp ce mamele lor se ocupă de treburile casnice, iar la critică ele sunt primele. Sincer să fiu, îi compătimesc pe acei băieți care se căsătoresc cu astfel de fete. Tu să fii locțiitoarea mamei tale, cu adevărat o a doua mamă. Părinții îți vor fi recunoscători pentru cel mai mic ajutor dat, fiindcă astfel le ușurezi munca.

 

A doua naștere

Aceasta sună cam bizar: a te mai naște o dată. Gândește-te doar la farizeul Nicodim care l-a căutat pe Isus în timpul nopții. Și ce i-a zis Isus? "Adevăr, adevăr îți spun, de nu se va naște cineva din nou, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu" (In 3,3). Nicodim a interpretat cuvintele spuse de Isus și l-a întrebat uimit: "Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în sânul mamei sale și să se nască?" (In 3,4). Cristos i-a explicat spunându-i: "Adevăr, adevăr îți spun: de nu se va naște cineva din Duh, nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu" (In 3,5). Mântuitorul nostru vorbise despre botez. Acesta echivalează cu a doua naștere. Dumnezeu ne permite să adăugăm vieții naturale primite de la mama noastră și o viață supranaturală prin intermediul căreia beneficiem de viața divină. Atunci când ai fost botezată, Dumnezeu te-a copleșit cu iubirea lui. Datorită Mântuitorului ai primit harul sfințitor, adică te-ai înscris în rândul discipolilor săi. Prin intermediul sacramentelor, Biserica ne dăruiește viața. Și tot ea ne poartă asemenea mamei noastre și ne înseamnă cu un semn care nu se mai poate șterge. Prin botez devenim copii ai lui Dumnezeu și membri ai comunității creștine.

 

Ziua de mâine

Într-o zi poate și tu vei fi mamă, dar nu uita că omul poate dărui doar ceea ce are. Pregătește-te, deci pentru menirea ta.

Dumnezeu, vrând să te ajute, ți-a dăruit zece reguli, zece porunci a căror respectare te transformă într-o ființă echilibrată. Dacă nu le asculți, te vei scufunda foarte adânc. Primele trei pot fi rezumate astfel: "Iubește-l pe Dumnezeu, stimează-i numele și ziua dedicată lui". Dacă nu-l stimăm pe Dumnezeu, atunci nu-l stimăm nici pe aproapele nostru și nici pe noi înșine. În poruncile următoare, Dumnezeu ne trasează drumul drept și sigur: în porunca a patra dorește să-ți respecți părinții care ți-au dăruit viața și care-l reprezintă chiar pe Dumnezeu lângă tine. Conform poruncii a cincea, trebuie să-ți iubești și onorezi semenii tăi. A șaptea și a zecea poruncă, te învață să respecți bunurile materiale ale celorlalți. A opta te obligă la respectarea dreptății, fiindcă este imposibilă desfășurarea vieții în condiții normale, nefiind luată în considerație această poruncă. Ne-au mai rămas poruncile șase și nouă. În acestea, Dumnezeu dorește ca, având în vedere adevărata dragoste, să ne stimăm trupul și puterile lui. Poți vedea că întreaga religie creștină se bazează pe dragoste și respect. Aceasta înseamnă că și mintea ta trebuie să fie curată. Stăpânește-ți instinctele și nu le permite să domine asupra ta (vom mai reveni asupra acestei probleme). Aceasta înseamnă că trebuie să-ți supraveghezi inima în permanență dacă vrei să te pregătești în mod serios pentru misiunea ta (și despre aceasta vom mai vorbi).

 

Rugăciune pentru mama

O Doamne, tu ai vrut ca mama să-mi dea viață. Fără ea nu m-aș fi putut naște. Începând de acum vreau să-mi exprim mai pregnant mulțumirea față de ea și nu vreau să uit niciodată acele riscuri pe care și le-a asumat pentru mine. Timp de nouă luni ea m-a purtat în trupul ei. De-a lungul anilor a vegheat asupra trupului și sufletului meu, lucrând necontenit pentru mine. Ea mi-a vorbit pentru prima dată despre tine și tot ea m-a învățat să mă rog. Azi mă rog în mod special pentru ea. Binecuvânteaz-o pe mama mea și răsplătește-o însutit pentru tot binele pe care l-a făcut în numele tău, deoarece eu sunt incapabilă s-o răsplătesc și să-i mulțumesc îndeajuns pentru bunătatea ei. Mă voi îngriji de ea, promit că mă voi strădui s-o fac fericită. Nu vreau să-i agravez străduința cu neglijența și pretențiile mele. Îi voi oferi ajutorul meu cu promptitudine și mă voi strădui să fac tot posibilul să învăț bine, copleșind-o cu toată dragoste mea. O, ce mare fericire e aceea, Doamne, că sunt fată și, cu ajutorul tău, pot da viață copiilor, acelor copii care vor fi ai tăi și ai mei!

Promit că voi dezvolta în mine adevăratele calități feminine ca să pot îndeplini mai bine datoria pe care mi-ai încredințat-o. Și dacă nu voi întemeia un cămin pentru că tu mă vei chema să mă dedic în întregime slujirii tale, atunci vreau să fiu ca o mamă oriunde aș fi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire