TINERI   /   COPII

2.5. Conciliul Vatican II

Comuniunea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de El cu legi proprii, se întemeiază pe legământul dintre soţi sau, altfel spus, pe consimţământul lor personal irevocabil. Astfel, din actul uman prin care soţii se dăruiesc şi se primesc unul pe altul, se naşte, chiar şi în faţa societăţii, o instituţie stabilă, din orânduire divină; această legătură sfântă, care are în vedere atât binele soţilor şi al copiilor, cât şi al societăţii, nu depinde de bunul plac al omului. Căci Dumnezeu însuşi este Autorul căsătoriei, pe care a înzestrat-o cu multiple valori şi scopuri: toate sunt de cea mai mare importanţă pentru continuitatea neamului omenesc, pentru progresul personal şi mântuirea veşnică a fiecărui membru al familiei, pentru demnitatea, stabilitatea, pacea şi prosperitatea familiei şi a întregii societăţi umane. Iar prin instituţia căsătoriei şi iubirea conjugală sunt orânduite în vederea procreării şi educării copiilor, şi, prin aceasta, îşi află încoronarea. Astfel, bărbatul şi femeia care prin legământul conjugal "nu mai sunt doi, ci un singur trup" (Mt 19, 6) îşi oferă unul altuia ajutor şi slujire prin unirea intimă a persoanelor şi faptelor lor; în felul acesta, ei experimentează sensul unităţii lor şi îl aprofundează. Această unire intimă, dăruire reciprocă dintre două persoane, precum şi binele copiilor pretind fidelitatea deplină a soţilor şi unitatea indisolubilă dintre ei. ^[18]

În acest text se află elementele principale în ceea ce priveşte căsătoria.