TINERI   /   COPII

RĂDĂCINA TUTUROR RELELOR

Lăcomia este un al doilea păcat grav. Omul lacom se dedică cu tot sufletul şi raţiunea strângerii banilor, a averilor, rămânând astfel cu inima de piatră şi nesensibilizată de nevoile altora. Şi se pare că acest defect a devenit atât de obişnuit şi de des întâlnit, încât mulţi nu mai reuşesc să-i înţeleagă seriozitatea şi implicaţiile. Ne corectează, din fericire, cuvântul lui Dumnezeu, care numeşte iubirea de argint "rădăcina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care aleargă după bogăţii, sfântul apostol Pavel scrie: "Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare" (I Timotei 6, 9).

Într-un alt text, acelaşi apostol include lăcomia printre acele păcate care îi închid omului drumul către împărăţia cerurilor. El scrie: "Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu" (Efeseni 5,5). Pe de altă parte şi sfântul apostol Petru îi numeşte pe cei lacomi "fiii blestemului" (II Petru 2,14). Întelegeţi aşadar ca şi voi înşivă trebuie să vă păziţi de acest păcat şi cu atât mai mult să îi păziţi şi pe copiii voştri. Vom încerca aşadar aici să răspundem la întrebarea: ce trebuie să faceţi ca să nu dobândească fiii voştri păcatul lăcomiei şi al iubirii de argint?

De foarte multe ori înşişi părinţii, "cu ştiinţa sau cu neştiinţa", cultivă în sufletele copiilor lor păcatul lăcomiei. În multe familii, copiii nu aud alte discuţii decât cele care se referă la salariu, cheltuieli şi câştiguri. "Să îşi găsească un post bun cu salariu mare". Aceasta devine problema principală a vieţii lor. Bogăţia este considerată ca fiind cea mai mare fericire, în vreme ce sărăcia este deplânsă ca fiind cea mai mare nefericire. În aceste discuţii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea în viaţa de zi cu zi. De la cea mai fragedă vârsta, ei încep să observe că oamenii sunt respectaţi în funcţie de situaţia lor economică. Văzând toate acestea, este firesc ca ei să se obişnuiască cu gândul că oamenii trăiesc având ca unic scop câştigarea banilor, şi că banii reprezintă lucrul cel mai important din lume.

În anumite enorii, aşa după cum am aflat, copiii care învaţă la şcolile parohiale muzică bisericească nu vor să mai cânte fără a fi plătiţi în corul bisericii lor, cu toate că sunt încă elevi, ci, în conformitate cu sfaturile părinţilor lor, cer să fie plătiţi pentru fiecare slujbă. Se pare că părinţii acestor nefericiţi copii îi văd deja ca pe nişte unităţi economice rentabile. Ce se va întâmpla însă cu aceşti copii când vor creşte mari? Vor face numai acele lucruri care le oferă câştig bănesc? În Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu îi plăteşte pentru a participa la sfintele slujbe...?

În acest fel părinţii se dovedesc a fi principala cauză a coruperii morale şi a îndepărtării copiilor lor de Dumnezeu. Conştient sau inconştient, îi învaţă să îl slujească pe mamona şi să fugă departe de Mântuitorul. Dansul evreilor în jurul viţelului de aur, în deşertul Sinai (Ieşire 32,1 s.a.), ne dovedeşte în chip reprezentativ ce influenţă are lăcomia asupra vieţii religioase. Acolo unde oamenii se închină viţelului de aur, adică banilor, nu există respect şi închinare faţă de adevăratul Dumnezeu!

Lăcomia se manifestă în copilărie sub diverse forme. La copiii mici se manifestă prin dorinţa de a pune mâna pe tot ceea ce pot şi de a şi le însuşi. În acelaşi timp refuză cu tărie să împartă ceea ce au dobândit, cu fraţii mai mici sau cu altcineva apropiat. Ca să îi păziţi de această patimă serioasă, trebuie să le cultivaţi virtutea generozităţii. Aceasta o veţi putea reuşi învăţându-i să împartă cu ceilalţi ceea ce au, să facă milostenie cu cei săraci, să îi ajute pe cei aflaţi în suferinţă.

Să îi învăţaţi în acelaşi timp că acest gest de generozitate nu trebuie să aibă ca motivaţie doar sentimentele de milă sau compătimire, care sunt sădite în mod firesc în fiecare om echilibrat. Trebuie să aibă şi convingerea că ceea ce dăruiesc celui sărac, dăruiesc în acelaşi timp lui Hristos. Să îi învăţaţi cuvintele Mântuitorului: "Mai fericit este a da decât a lua" (Fapte 20,35). Mânuţa copilului trebuie să se obişnuiască să facă milostenie, să simtă cât de multă bucurie şi mulţumire aduce acest lucru.

O altă formă de lăcomie care se întâlneşte la copii se manifestă prin aceea că nu se mulţumesc cu puţin. De aceea, ei trebuie să fie învăţaţi să se mulţumească cu ceea ce li se oferă, pentru a fi feriţi de acest păcat. Trebuie să se mulţumească cu mâncarea care li se dă, cu îmbrăcămintea, cu jucăriile, cu tot ceea ce le puteţi oferi. Ca să reuşiţi acest lucru, trebuie să urmaţi următoarea zicală: "Cine nu este mulţumit cu ceea ce a primit, nu i se mai dă nimic", sau mai popular: "Nemulţumitului i se ia darul!" Dacă copilul face nazuri faţă de mâncare, îmbrăcăminte sau jucăriile oferite, luaţi-i-le înapoi. Acest lucru va acţiona asupra lui în mod pozitiv, dacă răsfăţul lui nu a ajuns prea departe.

Nu este rar fenomenul prin care copiii îşi însuşesc lucruri străine, care nu le aparţin. Aici trebuie să fiţi foarte atenţi. Dacă vedeţi în mâinile lor ceva pe care nu îl are de la voi, întrebaţi-l unde l-a găsit, şi dacă vă daţi seama ca l-a luat de la alţii, obligaţi-l să îl înapoieze imediat, fără nici o întârziere. Din când în când aruncaţi câte o privire şi în ghiozdanul său de şcoală, nu cumva să se găsească acolo anumite lucruri străine. Dacă aduc acasă lucruri pe care susţin că le-au găsit pe drum sau la şcoală, sfătuiţi-i să întrebe în clasă, să vadă dacă nu cumva le-a pierdut cineva.

Nu le permiteţi copiilor să facă schimb cu lucrurile lor şi nici să le vândă altora, deoarece acesta este drumul prin care învaţă să îi înşele pe alţii. Învăţaţi-i cât de curând posibil faptul că cele câştigate prin înşelăciune nu aduc bunăstarea. Învăţaţi-i de mici să facă distincţie între "ce este al meu" şi "ce este al tău". Astfel, nu le permiteţi să folosească, fără a cere permisiunea, lucrurile celorlalţi fraţi. Aceasta duce la slăbirea sentimentului de respect faţă de drepturile celorlalţi şi faţă de dreptul lor de proprietate. În acelaşi timp însă, sfătuiţi-i să se ajute între ei şi să împrumute lucrurile lor celorlalţi fraţi, în cazul în care aceştia au nevoie de ele.

În sfârşit, dacă doriţi să îi păziţi pe copiii voştri de păcatul lăcomiei, sub orice formă ar apărea el, dacă vreţi ca ei să nu devină robi ai lui mamona, arătaţi-le, prin cuvintele şi faptele voastre, adevărata valoare a bunurilor pământeşti. Explicaţi-le că banii şi averea nu reprezintă cel mai important lucru din lume. Că mult mai importante sunt virtutea şi dreptatea, singurele preţuite şi de Dumnezeu. Faceţi-i să înţeleagă că nimic nu îi foloseşte omului dacă ar câştiga chiar lumea întreagă, dar şi-ar pierde sufletul. Nu neglijaţi însă nici viaţa voastră duhovnicească din cauza lăcomiei. Întăriţi-vă prin rugăciune şi prin participarea la sfintele slujbe. Demonstraţi-le copiilor voştri prin tot comportamentul de zi cu zi că scopul principal al vieţii nu este dobândirea banilor şi a averii, ci mântuirea şi pregătirea pentru viaţa de dincolo!

V-am arătat aşadar cum să luptaţi împotriva înclinaţiei copiilor voştri către lăcomie şi cum să îi păziţi de această patimă periculoasă. Recapitulez: învăţaţi-vă copiii să fie generoşi şi modeşti. Cultivaţi-le sentimentul cinstei şi inspiraţi-le dezgustul faţă de minciună. Învăţaţi-i prin cuvântul şi exemplul vostru adevărata valoare a bunurilor pământeşti. Pregătiţi-i nu doar pentru cele pământeşti, dar şi pentru cele cereşti. Interesaţi-vă nu numai de trupul cel trecător, dar şi de sufletul nemuritor. Înarmaţi-i nu doar pentru această viaţă trecătoare, ci şi pentru veşnicie!