TINERI   /   COPII

PROLOG

Fără nici o îndoială, tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză. Iar pentru aceasta nu este el însuşi responsabil. Cea mai mare parte de vină ne aparţine nouă, celor mari - părinţi, învăţători, clerici, îndrumători duhovniceşti. Ne-am pierdut noi înşine orientarea duhovnicească şi, cum era de aşteptat, am pierdut şi adevărata, "după Dumnezeu", educaţie a copiilor noştri.

Rolul părinţilor şi al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei şi a adolescenţei. El trebuie să fie prin excelenţă un rol educaţional. Lucrarea pedagogică corectă şi înţeleaptă a părinţilor asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei vieţi întru Hristos, singura cale viabilă şi adevărată, pe care nici o furtună a vârstei tinere sau adulte nu o va mai putea clătina. Acest mare adevăr este pus în evidenţă în cartea de faţă.

Scriitorul celor zece omilii pedagogice către părinţi, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus Irineu, păstorul eparhiei de Ecaterinburg şi Irbitk, care a trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Cuprinsul acestor minunate cuvântari este foarte bogat în observaţii psihologice şi pedagogice şi constituie un ghid preţios pentru delicata lucrare educaţională a părinţilor. Scriitorul se dovedeşte a fi un foarte bun cunoscător al problemelor de educaţie, un fin psiholog şi pedagog. Modul său de expunere este simplu şi popular, astfel încât poate fi urmărit de oricine. Şi cu mare surpriză se poate constata că, deşi sunt scrise cu aproape o sută de ani în urmă, aceste omilii nu şi-au pierdut nicidecum actualitatea. Ele rămân permanent valabile, dat fiind că sunt inspirate şi întemeiate pe învăţătura şi sfaturile Domnului. De altfel, problemele vârstei tinere au rămas aceleaşi, indiferent de scurgerea timpului şi de schimbarea epocilor istorice.

Cele zece omilii pedagogice fac parte din lucrarea "Învăţătura lui Irineu, episcopul de Ecaterinburg", care a fost editată în anul 1901 în oraşul cu acelaşi nume. Din aceasta le-am tradus în greceşte şi le-am editat cu mici modificări. La sfârşit, în adăugiri, am expus şi un text foarte instructiv şi plăcut, care le oferă părinţilor câteva exemple despre ce nu trebuie să facă, pentru a nu contribui ei înşişi la distrugerea caracterului copiilor lor!

Întâlnim aici veşnica şi unica învăţătură pedagogică a Evangheliei, care rămâne peste veacuri net superioară sistemelor pedagogice omeneşti aride şi confuze.

Dăruim această preţioasa Sămânţă a pedagogiei creştine, care este cuprinsă în omiliile de faţă, tuturor părinţilor creştini şi educatorilor, în dorinţa ca ea să rodească însutit în cadrul fiecărei familii.

Sfânta Mânăstire Paraklitos