Mic dicţionar creştin catolic
pr. Ioan Tămaş
achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Uleiuri produse din măsline sau din alte plante, binecuvântate de episcop la Liturghia Crismei din Joia Sfântă, care se folosesc la administrarea unor sacramente (Botez, Mir, Ungerea bolnavilor, Preoţie). Ele sunt: sfânta crismă, uleiul catecumenilor şi uleiul bolnavilor.

[ Carisme; Liturghia Crismei ]

(Din lat. coéna, masa de seară). Cina pascală la care a participat Cristos însoţit de apostolii săi, în ajunul morţii sale, în Cenacol (cf. Mt 26,26 ş.u.; Mc 14,22ş.u.; Lc 22,19ş.u.; 1Cor 11,23ş.u.), în timpul căreia a înfiinţat sfânta Euharistie.

[ Joia Sfântă ]

(Din lat. humílitas). Virtute prin care omul îşi recunoaşte propriile limite, e conştient că e păcătos (cf. Lc 5,8), slujitor nefolositor (cf. Lc 17,10), inferior altora (cf. Mt 18,1ş.u.; 20,25ş.u.; Lc 14,7ş.u.), dependent de Dumnezeu (cf. 1Pt 5,5). Umilinţa este temelia rugăciunii: omul este cerşetor în faţa lui Dumnezeu. Isus Cristos ne dă un strălucit exemplu de umilinţă (cf. Mt 11,29; 20,26-28; Mc 10, 43-45; Lc 22,26ş.u.; In 13,13-15; Fap 2,7ş.u.).

[ Mândrie ]

(În lat. Únctio infirmórum). Unul din cele şapte sacramente (taine) înfiinţate de Isus Cristos, în care, prin ungerea cu ulei sfinţit şi prin rugăciunile preotului, creştinul bolnav primeşte harul Duhului Sfânt pentru mântuirea sufletului şi uneori pentru însănătoşirea trupului (cf. DS 1694-1700; LG 11). Harul special al acestui sacrament are ca roade: unirea bolnavului cu patima lui Cristos, spre binele propriu şi al întregii Biserici; mângâierea, pacea şi curajul pentru a suporta creştineşte suferinţele bolii sau ale bătrâneţii; refacerea sănătăţii, dacă acest lucru este spre mântuirea spirituală; pregătirea pentru trecerea în viaţa veşnică (cf. CBC 1532).

[ Sacramente ]

(Din lat. únio, unire, şi gr. hypostátikos, substanţial). Unirea într-o singură ipostază sau persoană a celor două naturi - dumnezeiască şi omenească - în Cristos Isus. Aceasta a avut loc în momentul când "Cuvântul s-a făcut trup" (In 1,14; cf. DS 252-263; 301; 302).

[ Ipostază ]

Prima notă a Bisericii. Biserica lui Cristos este una pentru că: are un singur Domn, mărturiseşte o singură credinţă, se naşte dintr-un singur Botez, formează un singur trup, însufleţit de un singur Duh, în vederea unei unice speranţe, la capătul căreia vor fi depăşite toate dezbinările. Suprema legătură a unităţii Bisericii este iubirea (cf. Col 3,14). Dar unitatea Bisericii peregrine (pe acest pământ) este asigurată şi prin legăturile vizibile ale comuniunii: mărturisirea unei singure credinţe primite de la apostoli; celebrarea comună a sfintelor sacramente, succesiunea apostolică prin sacramentul Preoţiei; cârmuirea Bisericii, pe acest pământ, de către succesorul sfântului Petru şi de episcopii în comuniune cu el.

[ Ecumenism; Notele Bisericii ]

(Cuv. lat., "refacerea unităţii"). Decret al Conciliului al II-lea din Vatican despre ecumenism, promulgat la 21 noiembrie 1964. Are trei capitole: 1. Principiile catolice ale ecumenismului; 2. Exercitarea ecumenismului; 3. Biserici şi comunităţi ecleziale despărţite de Scaunul Apostolic Roman).

[ Ecumenism ]

Universitate înfiinţată sau condusă de autoritatea ecleziastică (de ex., episcopul diecezan) sau de o persoană juridică ecleziastică publică (de ex., de un institut călugăresc) sau universitatea recunoscută ca atare printr-un decret al autorităţii ecleziastice competente (de ex., o universitate promovată de credincioşii laici, dar care a obţinut decretul necesar de la episcopul diecezan), al cărei scop este de a contribui la dobândirea de către cetăţeni a unei culturi superioare, la promovarea deplină a persoanei umane precum şi la îndeplinirea de către Biserică a funcţiei sale de a învăţa. Actualmente există în lume 50 de universităţi catolice (de ex., Universitatea catolică din Washington DC, SUA, sau Universitatea "Sacro Cuore" din Milano, Italia).

[ Universitate ecleziastică ]

Universitate înfiinţată de Scaunul Apostolic pentru aprofundarea ştiinţelor sacre (filozofie creştină, teologie, drept canonic, liturgie, istorie bisericească etc.) şi instruirea ştiinţifică a studenţilor în aceste discipline. Mai este numită şi "universitate papală" (de ex., Universitatea Gregoriana din Roma, Italia).

[ Universitate catolică ]

Sentiment puternic de duşmănie faţă de cineva. Ura este contrară iubirii. Ura faţă de aproapele este un păcat atunci când omul îi doreşte în mod deliberat răul; este un păcat grav când i se doreşte în mod deliberat un rău grav (cf. CBC 2303).

(Expr. lat., "pentru Roma şi pentru lume"). Calificativ dat actelor emise de Pontiful Roman şi destinate Oraşului, adică Romei, şi întregii lumi catolice. De cele mai multe ori, această expresie este aplicată binecuvântărilor solemne date de papa atât credincioşilor prezenţi la Roma cât şi celor din lumea întreaga (de ex., cu ocazia Crăciunului şi a Paştelui).

Congregaţie de călugăriţe înfiinţată la Brescia (Italia) în anul 1535, sub patronajul sfintei Ursula, de către sfânta Angela Merici.