SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CREDINȚA

"MERGEȚI în toată lumea, vestiți Evanghelia la toată făptura" (M 16, 15); "Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă" (L 10, 16), iar "cuvântul pe care l-ați auzit, nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis" (I 14, 24), a spus Isus Apostolilor.

Ascultarea față de Tatăl duce la credință. Cuvântul Tatălui descoperit de Isus prin Evanghelie trebuie primit cu întreaga noastră ființă într-o atitudine care ne face să ieșim din noi înșine. Aceasta înseamnă: "Credeți în evanghelie" (Mc 1, 15).

Nicăieri, și cu nici un efort, nu vom reuși să găsim atât adevăr cât se găsește în cuvântul lui Isus. A-l accepta - a răspunde din adâncul ființei noastre: "da" Celui care ni-l spune; a ne pleca înaintea Lui ca și Petru, în timp ce oamenii, chiar după ce văzură minunea înmulțirii pâinilor, l-au părăsit zicând: "greu este acest cuvânt, cine poate să-l asculte" (I 6, 60), "Doamne la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieții de veci" (I 6, 68) - înseamnă stimă și iubire. Iar credința este cunoaștere și iubire: cunoașterea care iubește și iubire care cunoaște.

De aceea, credința nu e legată numai de inteligență - așa cum este filosofia - cine, în intimitatea sa, este mai orientat spre Dumnezeu, indiferent că este mai mult sau mai puțin inteligent, acela este mai credincios. Isus a lăudat credința persoanelor imperfecte din punct de vedere moral: s-a minunat de încrederea absolută a sutașului roman (cf. M 8, 10) care era străin de observarea Legii, ca și de rugăciunea stăruitoare a cananiencei (cf. M 15, 28); și-a exprimat preferința față de publicanii recunoscuți ca înșelători și chiar față de prostituate, nu pentru ceea ce aveau ele în inimă, ci pentru că au crezut predicării lui Ioan Botezătorul (cf. M 21, 32). Este elogiul pe care Isus îl face credinței oamenilor care nu se apără cu propria lor dreptate. Elogiul credinței celor umili.

Credința este piatra unghiulară pentru fiecare om. "Cine nu crede osândit este ... pentru că lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunerecul decât lumina, căci faptele lor erau rele. Tot cel ce face răul urăște lumina... iar cel ce face adevărul merge spre lumină" (I 3, 19-21).

Faptele rele, "grija veacului acestuia", cu indiferența, cu viața falsă (contra adevărului) și "înșelăciunea bogăției sugrumă cuvântul și se face fără rod" (M 13, 22). Iată ce ne îndepărtează de Isus și împiedică avântul credinței.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire