SFÂNTA TREIME

REALITATE ISTORICĂ

Cine este El? Un mit? Un întemeietor de religie, ca şi Budha sau Mahomed? Un supraom, cum îl numeşte Renan, sau Dumnezeu venit pe pământ, cum Îl cred creştinii?

Mit, ca şi Jupiter al grecilor, Zeus al romanilor, ca şi Ra al egiptenilor: personificări sau idealizări omeneşti cu caracter subiectiv? Nu. Isus Cristos este o realitate istorică dovedită prin documente. În afară de istoricul evreu Iosif Flaviu - care ar fi trebuit să cunoască pe creştini, dar din dispreţ faţă de ei în "Antichităţile iudaice" aminteşte numai în treacăt de Ioan Botezătorul şi de apostolul Iacob - există istorici păgâni care amintesc despre Isus. Suetoniu spune că împăratul Claudiu a expulzat din Roma pe evreii care, instigaţi de Cristos, erau o cauză permanentă de dezordini: "Judeos impulsore Chresto assidue tumumultuantes Roma expubit"(1).

Între evreii şi creştinii din Roma erau mereu discuţii asupra venirii lui Cristos, iar împăratul, pentru a avea pace în oraş, în anul 51-52 expulză din Roma pe evrei. În anul 52, la Corint se găsesc creştini de origine evreiască veniţi din Roma "căci Claudiu a dispus ca toţi evreii să plece din Roma" (F 18, 3).

Tacitus, vorbind şi el despre prigoana dezlănţuită de Nero în anul 64 contra creştinilor, explică originea numelui de creştin: "Acest nume vine de la Crist pe care, sub domnia lui Tiberiu, procuratorul Ponţiu Pilat l-a condamnat la moarte..." (Annales, III.c. 15, 44).

Plinius cel Tânăr, în scrisoarea trimisă împăratului Traian în legătură cu atitudinea pe care trebuia să o ia faţă de creştinii din Bitinia, spune că aceştia "afirmă că au obiceiul de a se întruni în zi fixă, înainte de răsăritul soarelui, pentru a cânta lui Cristos, considerat ca Dumnezeu" (Ep.c. 10, 96).