SFINŢII

Sfântul Fabian (sec. III)
papă
martir
20 ianuarie (calendarul latin)

Cărţile bisericeşti liturgice conţineau mai înainte câte o slujbă proprie pentru fiecare dintre aceşti doi sfinţi; cu timpul, comemorarea lor s-a făcut într-o singură slujbă. Noul calendar, revenind la practica din vechime, prescrie două comemorări separate facultative.

Papa Fabian a fost una dintre primele victime ale persecuţiei împăratului Decius din anul 250. Urmând, în anul 236, Papei originar din Grecia Anter, Fabian şi-a dobândit în curând faima de bun organizator; nu era doar părerea creştinilor, ci, după cum reiese dintr-o notă referită de Sf. Ciprian, însuşi împăratul afirmase că ar fi preferat să aibă ca adversar un alt împărat, decât să aibă în Roma un Episcop asemenea lui Fabian.

Înainte de a fi ales pe tronul pontifical era aproape necunoscut; Legenda aurea , urmând pe istoricul Eusebiu (265-340), vorbeşte de o porumbiţă albă care s-ar fi aşezat pe capul lui Fabian în timp ce asista la adunarea creştinilor care trebuiau să desemneze candidatul la înaltul oficiu de Păstor suprem al Bisericii. Odată ales, a ajuns să fie preţuit de toţi, nu numai pentru inovaţiile în domeniul administrativ, ci şi prin contribuţiile sale doctrinale, îndeosebi în controversele ce aveau loc în sânul Bisericii din Africa. Sfântul Papă Fabian a fost înmormântat în catacombele Sfântului Calist, de care s-a îngrijit în mod deosebit.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti