SFINŢII

Sfântul Ioan Baptista de la Salle (1651-1719)
preot
7 aprilie (calendarul latin)

Fiu al unei familii nobile şi înstărite (familia La Salle), născut în marele şi istoricul oraş Reims (Franţa) în anul 1751, a primit la botez numele de Ioan Baptista. Înzestrat cu calităţi intelectuale excepţionale, încă de la vârsta de 16 ani este ales în rândul canonicilor catedralei din Reims; face studii strălucite la Universitatea Sorbona din Paris şi la vârsta de 27 de ani, în 1678, este sfinţit preot. Reîntors la Reims, este însărcinat să se ocupe de şcolile din oraş. În acea vreme, învăţătura, chiar şi cea elementară, era un privilegiu pentru cei înstăriţi, în timp ce marea majoritate, simpli muncitori, agricultori, servitori, erau cu totul lipsiţi de posibilitatea de a învăţa carte. Ioan de la Salle începe să susţină ideea că şi copiii păturilor sărace au dreptul la învăţătură. Renunţă la calitatea de canonic, caută doisprezece tineri care împărtăşeau acelaşi ideal şi împreună formează o asociaţie numită: Congregaţia "Fraţii Şcolilor Creştine", cu scopul de a se consacra formării intelectuale şi morale a copiilor şi tinerilor din rândurile poporului de jos.

Sfântul întemeietor este convins că educaţia acestor copii şi tineri nu era numai un drept al lor, ci şi o datorie pentru societate şi Biserică. De obicei, în şcolile timpului erau primiţi numai tineri destinaţi să devină oameni politici, diplomaţi sau medici, ori preoţi. Ioan de la Salle şi colaboratorii săi susţin principiul universalităţii şi al gratuităţii învăţământului. Pentru traducerea în practică a acestui principiu, ei adună copii de pe stradă, organizează diferite cercuri de studiu, ţin consfătuiri cu părinţii, încurajându-i şi ajutându-i să colaboreze cu ei la formarea tinerilor, iniţiază şcoli de ucenici şi chiar centre de reeducare a copiilor delicvenţi.

Aceste acţiuni şi metode neobişnuite au trezit împotrivirea multora, chiar din rândul autorităţilor bisericeşti şi civile, care susţineau că este nedemn pentru un nobil şi un canonic să se coboare în rândul celor de jos. Ioan însă era convins că împlineşte o poruncă a lui Dumnezeu.

În şcoala oficială de atunci se preda limba latină şi se insista în chip deosebit asupra materiilor tradiţionale: literatură, filosofie, teologie, drept, medicină; în şcolile "populare" ale Fraţilor s-a introdus limba maternă şi un învăţământ cu caracter elementar şi profesional: cititul, scrisul, ortografia, aritmetica, catehismul. Clasele erau împărţite pe secţii, după nivelul intelectual al elevilor; dintre ei, cei mai înaintaţi trebuiau să ajute pe colegii mai puţin dotaţi. Şcoala lasalliană avea însă în primul rând o orientare profesională, urmărind să pregătească pe copiii din popor pentru o meserie bine retribuită.

Un loc însemnat în programul de şcoală îl aveau activităţile industriale şi exerciţiile practice cu diferite instrumente de lucru. Dar fiecare zi de şcoală trebuia să înceapă cu o jumătate de oră de religie, timp dedicat reflexiei şi conversaţiilor în legătură cu viaţa spirituală. Această normă este urmată şi astăzi în şcolile Fraţilor, acum răspândite pe întreg pământul.

La începutul misiunii şi activităţii sale inovatoare, extrem de dificile, Ioan Baptista de la Salle a putut conta pe înţelegerea şi elanul a doisprezece voluntari, care au acceptat să îmbrace haina călugăriei în noua congregaţie şi să se consacre cu toată inima învăţământului în şcolile populare; când, în ziua de 7 aprilie 1719, îşi dădea obştescul sfârşit în oraşul Rouen, noua Congregaţie avea peste 200 de membri, distribuiţi în 22 de oraşe ale Franţei. La aceasta a contribuit şi faptul că sfântul fondator al "Fraţilor Şcolilor Creştine" a întemeiat o şcoală de pregătire a viitorilor profesori şi maeştri, iniţiativă genială care astăzi este continuată în Şcolile Normale sau Pedagogice. Maeştrii formaţi în aceste şcoli erau oameni cu o cultură solidă şi înzestraţi cu virtuţile care formează zestrea absolut necesară a unui educator: înţelepciunea, prudenţa, răbdarea, bunătatea, zelul, pietatea şi generozitatea. Sfântul Ioan Baptista de la Salle este unul dintre cei mai luminaţi educatori ai Bisericii, precursor al multor metode pedagogice moderne; el a fost ridicat la cinstea altarelor în anul 1900, de către Papa Leon al XIII-lea. Amintirea lui ne arată în mod convingător că un adevărat urmaş al lui Cristos preţuieşte şi cultivă activitatea de însuşire a cunoştinţelor ştiinţifice.

* * *

În unele părţi se obişnuieşte a se da copiilor numele de Ioan Botezătorul, acesta exprimând dorinţa părinţilor ca fiul lor să fie sub ocrotirea Înainte-Mergătorului lui Isus, sau să aibă în el un model de viaţă creştinească; este un obicei frumos, care însă în părţile noastre nu se practică. De fapt, toţi cei care poartă numele de Ion (Ioan) îşi serbează numele cu prilejul Bobotezei, cinstindu-l deci pe Ioan Botezătorul - deşi "Martirologiul Roman" aminteşte 52 de sfinţi cu numele Ioan, la date diferite, şi trei cu numele de Ioan Botezătorul.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti