SFINŢII

Sfântul Alberto Hurtado Cruchaga (1901-1952)

Alberto Hurtado Cruchaga s-a născut în Viña del Mar, Chile, la 22 ianuarie 1901. Tatăl său a murit când el avea 4 ani. Mama sa a trebuit să vândă în pierdere modesta lor proprietate pentru a putea plăti datoriile familiei. În consecinţă, Alberto şi fratele lui au trebuit să locuiască la rude şi s-au mutat adesea dintr-o familie în alta. Astfel de la o vârstă fragedă a experimentat ce înseamnă să fii sărac, fără locuinţă şi la mila celorlalţi. A obţinut o bursă la Colegiul Iezuit din Santiago. Aici a devenit membru al Frăţiei Preasfintei Fecioare şi a dobândit un viu interes pentru săraci, petrecând timp cu ei în cele mai mizerabile cartiere, în fiecare duminică după-amiază.

Când şi-a încheiat studiile la colegiu în 1917, Alberto a dorit să devină iezuit, dar a fost sfătuit să aştepte pentru a avea grijă de mama şi de fratele său mai mic. Lucrând după-amiaza şi seara, a reuşit să îi întreţină; în acelaşi timp, a studiat dreptul la Universitatea Catolică. În această perioadă, şi-a menţinut grija pentru săraci şi a continuat să îi viziteze în fiecare duminică. Serviciul militar obligatoriu a întrerupt studiile sale, dar după ce şi-a satisfăcut stagiul militar şi-a obţinut diploma la începutul lunii august 1923.

La 14 august 1923, a intrat în noviciatul Societăţii lui Isus în Chillan. În 1925 a mers la Cordoba, Argentina, unde a studiat ştiinţele umaniste. În 1927 a fost trimis în Spania pentru a studia filozofia şi teologia. Însă din cauza desfiinţării ordinului iezuit în Spania în 1931, a mers în Belgia şi a continuat să studieze teologia la Louvain. A fost hirotonit preot aici la 24 august 1933, iar în 1935 a obţinut doctoratul în pedagogie şi psihologie.

S-a reîntors în Chile în ianuarie 1936. Aici şi-a început activitatea de profesor de religie la Colegiul Sf. Ignaţiu şi de pedagogie la Universitatea Catolică din Santiago. I-a fost încredinţată Frăţia Preasfintei Fecioare pentru studenţi, şi i-a implicat pe aceştia în predarea catehismului pentru săraci. A condus frecvent zile de reculegere şi a oferit îndrumare spirituală la mulţi tineri, însoţindu-i pe unii dintre ei în răspunsul lor la vocaţia la preoţie şi contribuind la formarea multor creştini laici.

În 1941, pr. Hurtado a publicat cea mai cunoscută cartea a sa: "Este Chile o ţară catolică?". În acelaşi an i s-a cerut să preia rolul de asistent pentru Mişcarea de Tineret a Acţiunii Catolice, la început în cadrul Arhidiecezei de Santiago şi mai apoi la nivel naţional. A îndeplinit aceste roluri cu spirit de iniţiativă, dedicare şi jertfă. În octombrie 1944, în timpul unor zile de reculegere, s-a simţit îndemnat să facă apel la cei care îl ascultau să se gândească la numeroşii săraci ai oraşului, în special la numeroşii copii ai străzii din Santiago. Această cerere a primit un răspuns prompt şi generos. A fost începutul iniţiativei pentru care pr. Hurtado este cunoscut în mod special: o formă de activitate caritativă care a asigurat nu numai adăpost ci şi un mediu ca de familie pentru cei lipsiţi de locuinţă: "El Hogar de Cristo" - Casa lui Cristos.

Cu ajutorul contribuţiilor de la binefăcători şi cu colaborarea unor laici angajaţi, pr. Hurtado a deschis prima casă pentru copii; aceasta a fost urmată de o casă pentru femei şi apoi una pentru bărbaţi. Casele s-au înmulţit şi au luat o nouă dimensiune; în unele case existau centre de reabilitare, în altele şcoli de meserii şi aşa mai departe. În 1945 pr. Hurtado a vizitat Statele Unite pentru a studia mişcarea Oraşul Băieţilor şi a analiza cum poate fi adaptată la propria lui ţară. Ultimii şase ani ai vieţii sale au fost dedicaţi dezvoltării a diferite forme în care poate exista şi funcţiona "El Hogar".

În 1947 pr. Hurtado a înfiinţat Asociaţia Sindicală Chileană pentru a promova o mişcare sindicală inspirată de învăţătura socială a Bisericii. Între 1947 şi 1950, pr. Hurtado a scris trei importante lucrări: despre sindicate, despre umanismul social, şi despre ordinea socială creştină. În 1951 a fondat Mensaje, un binecunoscut periodic iezuit care explică doctrina Bisericii.

Cancerul pancreatic l-a adus, în câteva luni, la sfârşitul vieţii sale. În mijlocul durerilor, era auzit adesea spunând: "Sunt bucuros, Doamne". A murit la 18 august 1952. Apostolatul său a fost o expresie a iubirii personale pentru Cristos Domnul. A fost caracterizat de o mare iubire pentru copiii săraci şi abandonaţi, un zel luminat pentru formarea laicilor, şi un sentiment viu al dreptăţii sociale creştine. Pr. Hurtado a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea la 16 octombrie 1994.

www.vatican.va