SFINŢII

Sfânta Benedicta (? - 1260)
călugăriţă
16 martie (calendarul latin)

Fiică a unei familii înstărite din oraşul Assisi, a fost profund mişcată şi puternic atrasă de viaţa nouă pe care o începuseră concetăţenii ei Francisc al lui Bernardone şi Clara Offreduccio, viaţă de sărăcie, de muncă, de iubire şi negrăită bucurie. În anul 1214 este primită în mănăstirea Sfântul Damian, mănăstirea în care Clara conducea un grup de călugăriţe formând Ordinul Clariselor, Ordin călugăresc întemeiat de Francisc din Assisi. Când Clara este chemată de "sora moarte" la luminişurile cerului, în anul 1253, Benedicta e aleasă de celelalte surori să fie Mater et Magistra - "Mamă şi îndrumătoare" pe drumul desăvârşirii evanghelice. Nu cunoaştem fapte mai deosebite din viaţa ei, dar faptul că încă din viaţă şi apoi după sfârşitul călătoriei pământeşti, întâmplat în anul 1260, a fost considerată ca o sfântă, dovedeşte că a strălucit în dragostea ei faţă de sărăcia, iubirea şi slujirea aproapelui predicate de Sărăcuţul din Assisi.

* * *

Benedicta este forma feminină a adjectivului latinesc benedictus = bine spus, vorbit de bine. Ca nume de persoană înseamnă însă: binecuvântat(ă) de Dumnezeu, aflat sub ocrotirea lui Dumnezeu. Acest înţeles vine de la faptul că prin cuvântul benedictus a fost tradus cuvântul barakh din Sfânta Scriptură, care înseamnă "a fi sigur că vei reuşi bine deoarece Dumnezeu te ocroteşte"; a binecuvânta pe cineva, înseamnă a-l ruga pe Dumnezeu să-i dea bună reuşită în toate. Astfel, patriarhii binecuvântau pe copiii lor. Apostolul neamurilor ne asigură că prin Cristos suntem cu toţii binecuvântaţi cu binecuvântare cerească; fericiţi cei care se dăruiesc sincer lui Cristos: ei se bucură de roadele binecuvântării cereşti.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti