SFINŢII

Sfântul Leonida (sec. III)
martir
22 aprilie (calendarul latin)

În anul 202, în oraşul Alexandria, îşi jertfea viaţa un ofiţer roman care devenise creştin. Numele lui ar fi fost poate uitat printre numele miilor de urmaşi ai lui Cristos, care în acel timp au mărturisit cu sângele lor credinţa ce i-au jurat-o la botez, dar în urma lui a rămas o glorie şi o lumină a creştinătăţii: Origenes. Acesta, deşi nu a fost declarat sfânt, din cauza unor neclarităţi şi şovăieli în privinţa unor adevăruri de credinţă, rămâne un geniu extraordinar care a adus Bisericii creştine servicii imense. Se spune că pe când Origenes era copil mic, deseori tatăl său, Leonida, a fost văzut îngenunchind lângă leagănul copilului şi sărutându-i pieptul. Întrebat de ce face acest lucru, a răspuns: "Sărut chivotul unde locuieşte Sf. Treime". O astfel de credinţă l-a învrednicit şi de coroana muceniciei.

* * *

Leonida, este printre puţinele nume de persoană provenind dintre numele date animalelor. Leul, a fost totdeauna un simbol al puterii şi al măreţiei, de aceea încă din vechime părinţii care doreau să vadă în copiii lor fiinţe puternice, curajoase, le puneau numele: Leo, Leon, Leontin, Leonida, toate sugerând o asemănare cu regele animalelor. E sigur că tatăl lui Origenes s-a convins că cel care poate fi simbolul măreţiei autentice nu este altul decât "Leul din tribul lui Iuda" - şi a mai înţeles că adevărata putere şi măreţie se dovedeşte nu sfărâmând oasele celor mai slabi, ci primind să fie răstignit pe cruce pentru adevăr şi iubire.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti