SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfinții Sixt I, Sixt al II-lea și Sixt al III-lea
Papi

28 martie (calendarul latin)

În amintirea faptului că Domnul Isus, atunci când i-a spus lui Simon, fratele lui Andrei, că pe el va zidi Biserica, i-a schimbat și numele, zicându-i "Piatra", încă din vechime cei care sunt aleși ca succesori ai Sfântului Petru își schimbă numele, alegându-și un altul, care eventual să exprime unul sau mai multe aspecte ale misiunii ce le este încredințată. Papa ales în anul 115 și-a luat numele de Xystus, cuvânt care în limba greacă înseamnă portic, intrare triumfală într-un edificiu; astăzi noi spunem mai curent, portal. Probabil că noul ales dorea să-și aducă aminte că el trebuie să fie portalul prin care se intră în Biserica lui Cristos. Deoarece cuvântul xystus se pronunță mai greu, în vorbirea obișnuită a devenit sixtus; "Martrilogiul Roman" însă, și rugăciunea euharistică I îl păstrează în forma autentică Xystus (portal de intrare în Biserica lui Cristos).

Cinci sunt papii care au purtat acest nume; dintre aceștia, primii trei sunt onorați cu numele de "Sfânt", iar Sixt al IV-lea este acela care a ordonat construirea celebrei "Capela Sixtină" din Vatican. Pe sfinții Sixt îi amintim în ziua de 3 aprilie, dedicată primului dintre ei de "Martirologiul Roman" vechi, deoarece comemorarea Sfântului Sixt al 2-lea, singurul reținut în noul calendar, se face la 7 august, zi în care îl vom aminti pe Sfântul Gaetan.

Sfântul Sixt I a fost papă în două perioade: 115-117 și 125-127. Tradiția ne spune că era de origine romană, fiu al unui oarecare Pastore, din via Lata. În timpul pontificatului său s-a dat decretul ca laicii, îndeosebi femeile, să nu atingă vasele sacre folosite la slujbe. Ulterior această dispoziție a fost modificată. Tot el este cel care a orânduit ca la sfârșitul rugăciunii solemne de mulțumire - prefața - preotul să invite tot poporul ca împreună cu celebrantul să cânte întreitul "Sfânt" - "Trisaghion". Alte date asupra vieții și activității lui nu avem. Nici nu se știe sigur dacă a îndurat moarte de martir sau nu.

În schimb este absolut sigur că Papa Sixt al II-lea a murit ca martir în ziua de 6 august a anului 257. Executarea lui a avut loc în baza decretului împăratului Valerian, care hotărâse decapitarea "pe loc" și confiscarea bunurilor aparținând episcopilor, preoților și diaconilor. Sixt a fost ucis odată cu șase diaconi ai săi; al șaptelea, Laurențiu, a suferit aceeași moarte la câteva zile după aceea. Trupul lui Sixt al II-lea a fost înmormântat în cripta papilor, din catacombele Sfântului Calixt; amintirea lui a lăsat o urmă atât de luminoasă și adâncă încât s-a dispus menționarea lui în Canonul Roman al Sfintei Liturghii. Scriitorul Ponțiu, scriind biografia Sfântului Ciprian, se referă și la moartea de martir a papei Sixt, pe care îl numește "preot bun și pașnic".

Sfântul Sixt al III-lea a trăit două secole mai târziu, și a fost Papă între anii 432-440. Prin învățătura și energia lui a contribuit la distrugerea pelagianismului, învățătura greșită a lui Pelagius, care susținea că omul poate ajunge la mântuire și desăvârșire numai prin puterile cu care Dumnezeu a înzestrat firea omenească, fără a fi necesar harul deosebit al lui Dumnezeu, dăruit nouă prin întruparea Cuvântului. În tinerețe și Sixt aderase la această erezie, iar acum o combătea cu atâta îndârjire, încât Sfântul Augustin l-a invitat să fie mai moderat. Se mai amintește faptul că a intervenit pentru împăcare între Sfântul Chiril din Alexandria și Ioan din Antiohia. În scrisoarea pe care le-a trimis-o, notează: "Sfântul Apostol Petru a transmis tot ceea ce el a primit urmașilor săi. Nu e ușoară grija și munca ce ne revine pentru ca Biserica lui Dumnezeu să fie fără pată și fără nici o deformare". Sixt al III-lea a fost și un mare constructor: lui i se datorește frumoasa bazilică Santa Maria Maggiore, precum și zidirea din temelii, ori mărirea altor biserici romane.

Deși sunt amintite și realizările în domeniul construcțiilor, ori al vieții sociale, cea mai mare operă la care au lucrat Sfinții Părinți Papi este păstrarea și înfrumusețarea Bisericii lui Cristos, "temelie și coloană a adevărului și a păcii".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire