Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro
Sfântul Maximilian
martir
12 martie (calendarul latin)
În ceata numeroasă a martirilor din Numidia (ținut astăzi aflat în Algeria) se află și fiul unui ofițer însărcinat cu recrutarea ostașilor pentru armata imperială; se numea Maximilian. Fiind creștin, îi declară tatălui său că nu va putea să lupte pentru împăratul și nici să poarte medalionul de plumb pe care îl primeau recruții. A fost condamnat la moarte. Ajuns la locul execuției, a rugat pe tatăl său să dăruiască uniforma nouă ce i-o pregătise soldatului care avea să execute sentința de condamnare. Fără părere de rău, regretând doar durerea pe care o producea tatălui său, dar convins că numai astfel contribuia la adevărata pacificare a lumii, și-a oferit liniștit capul pentru a fi tăiat. Era în vârstă de numai douăzeci și unu de ani.
* * *
În unele familii romane se obișnuia ca celui mai mare dintre copii să i se dea supranumele de Maximus, cu înțelesul de "cel mai mare". Într-adevăr, cuvântul maximus este forma superlativă a adjectivului: magnus = mare; major = mai mare; maximus = cel mai mare. Apoi a devenit prenume curent, arătând dorința părinților ca copiii lor să ajungă printre cei mari. Maximilian exprimă ideea că respectiva persoană face parte dintr-o familie ce se simte în stare să ajungă pe o treaptă socială mai înaltă. Oamenii care au descoperit drumul spre adevărata mărire acceptă să fie umiliți, și chiar scurtați cu înălțimea unui cap, întăriți și încurajați de speranța măririi nepieritoare a fiilor lui Dumnezeu.
adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București