SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Blaziu
episcop-martir

3 februarie (calendarul latin)

Sfântul Blaziu, Episcop de Sebasta, în Armenia, este un personaj în parte nesigur din punct de vedere istoric. Totuși el se bucură de o largă popularitate pentru un miracol ce i se atribuie, miracol ce a dat loc la cunoscuta ceremonie din ziua de 3 februarie. Într-adevăr, citim în «Passio», că pe când era condus la locul de execuție, o femeie și-a făcut loc prin mulțimea de curioși și a depus la picioarele sfântului Episcop pe fiul ei aproape mort din pricina unui os de pește înfipt în gât. Sfântul Blaziu a pus mâinile pe capul copilului și s-a recules în rugăciune. O clipă după aceasta, copilul era salvat. Acest episod i-a atras faima de taumaturg, îndeosebi în cazul bolilor de gât; faima a străbătut secolele, până în zilele noastre.

Datorită acestei tradiții foarte răspândite, noul calendar, a reținut comemorarea Sfântului Blaziu pentru ziua de 3 februarie, deși, după cum am amintit, este vorba de un personaj discutabil din punct de vedere istoric. Sfântul Blaziu a trăit se pare la începutul secolului al IV-lea, și a avut de suferit în timpul persecuției lui Liciniu, colegul împăratului Constantin; poate fi considerat unul dintre ultimii martiri creștini din acea perioadă. Era prin anul 316. Sfântul Blaziu, urmând avertismentul evanghelic, a căutat să fugă din fața prigonitorului, ascunzându-se într-o peșteră.

Legenda, ca de obicei, este plină de amănunte încântătoare, și ni-l prezintă pe bătrânul Episcop înconjurat de animalele pădurii, care îl vizitează, îi aduc mâncare și așteaptă să fie binecuvântate înainte de a se întoarce la culcușurile lor. Dar nu rareori în urma sălbăticiunilor umblă și vânătorii. Așa a fost descoperit și Sfântul Blaziu. Trimișii lui Liciniu, căutând să adune fiare sălbatice pentru circul roman, dau de Episcopul fugar; îl leagă ca pe un făcător de rele și-l duc la închisoarea din oraș. Cu toate minunile pe care le săvârșește în mijlocul celor din închisoare, este adus în fața judecății. Refuză cu hotărâre să tăgăduiască pe Cristos aducând jertfă idolilor și drept pedeapsă, trupul îi este brăzdat cu dinții pieptenului de scărmănat lână. Cu trupul strivit, dar nu cu sufletul, neînfricatul martir a avut tăria să suporte și alte chinuri, până când i s-a tăiat capul cu spada.

Multe din faptele neobișnuite ce se atribuie sfinților, mai ales celor din vechime, în parte sunt rodul admirației, iubirii și fanteziei creatoare a contemporanilor și urmașilor; totuși, deși par neverosimile, ele încearcă să traducă adevăruri și realizări profunde; fiarele sălbatice care se adună liniștite în jurul sfântului Blaziu, îi aduc hrană și-i așteaptă binecuvântarea, nu reprezintă decât foarte palid împăcarea deplină pe care Duhul Sfânt o aduce în sufletele și în viața oamenilor prin sfinții săi; vrăjmășia, chiar firească, se topește sub razele puternice ale adevăratei iubiri de Dumnezeu.

* * *

Prenumele Blaziu, destul de răspândit la romani, are la bază porecla dată persoanelor marcate de acel defect de vorbire numit «bâlbâială» - dificultate de a rosti curent anumite sunete. Multe persoane care au purtat acest nume au vorbit foarte limpede; mai ales sfinții, prin viața lor, și adesea prin vorbele lor, au exprimat curgător și limpede mesajul de pace și bucurie.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire