SFINŢII

Fericitul Carol de Austria (1887-1922)

Carol de Austria s-a născut la 17 august 1887, în Castelul din Persenbeug din regiunea Austriei Inferioare. Părinţii lui erau Arhiducele Otto şi Principesa Maria Josepha de Saxonia, fiica ultimului rege de Saxonia.

Carol a primit o educaţie strict catolică şi încă din copilărie a fost însoţit în rugăciune de un grup de persoane, deoarece o călugăriţă stigmatizată îi profeţise mari suferinţe şi atacuri împotriva lui. Din acest grup s-a născut, după moartea lui Carol, «Liga rugăciunii Împăratului Carol pentru pacea popoarelor», care în 1963 a devenit o comunitate de rugăciune recunoscută de Biserică. Curând a crescut în Carol o dragoste mare faţă de Sfânta Euharistie şi faţă de Inima lui Isus.. Toate deciziile importante le lua în rugăciune.

La 21 octombrie 1911 s-a căsătorit cu Principesa Zita de Burbon-Parma. În cei zece ani de căsătorie fericită şi exemplară soţii au primit darul a opt fii. Pe patul morţii Carol i-a spus Zitei: «Te iubesc infinit de mult!». La 28 iunie 1914, după asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul la tron, într-un atentat, Carol a devenit moştenitorul tronului Imperiului austroungar. În timp ce izbucnea Primul Război Mondial, o dată cu moartea la 21 noiembrie 1916 a Împăratului Franz Joseph, Carol a devenit Împăratul Austriei. La 30 decembrie a fost încoronat rege apostolic al Ungariei.

Şi această misiune a fost privită de Carol ca o cale pentru a-l urma pe Cristos: prin iubirea faţă de popoarele încredinţate lui, prin grija pentru binele lor şi prin dăruirea vieţii sale faţă de ei. Datoria cea mai sacră a unui rege - implicarea pentru pace - a fost pusă de Carol în centrul preocupărilor sale în timpul războiului. A fost singurul dintre toţi responsabilii politici care a sprijinit eforturile pentru pace ale papei Benedict al XV-lea. Cât priveşte politica internă, deşi erau vremuri grele a sprijinit o amplă şi exemplară legislaţie socială, inspirată de doctrina social-creştină. Comportamentul lui a făcut posibil la încheierea conflictului o tranziţie spre o nouă orânduire fără un război civil. Cu toate acestea a fost izgonit din ţara sa.

Din dorinţa papei, care se temea că se va instaura puterea comunistă în Europa Centrală, Carol a încercat să restabilească autoritatea sa de conducător al Ungariei. Două încercări au eşuat, deoarece el vroia să evite cu orice preţ izbucnirea unui război civil. Carol a fost trimis în exil în insula din Madeira, dar întrucât considera datoria sa ca pe o misiunea din partea lui Dumnezeu, nu a putut abdica din funcţie. Redus la sărăcie, a trăit împreună cu familia sa într-o casă umedă, motiv pentru care s-a îmbolnăvit grav, acceptând boala ca pe o jertfă pentru pacea şi unitatea popoarelor sale. Carol a suportat suferinţa fără să se plângă, iertându-i pe toţi cei care au greşit faţă de ei şi a murit la 1 aprilie 1922 cu privirea îndreptată spre Preasfântul Sacrament.

după situl www.vatican.va