SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Gerard (?-1047)
24 septembrie (calendarul latin)

Martirologiul Roman consemnează mai mulți sfinți care au purtat numele Gerard; în ziua de 24 septembrie se amintește "ziua de naștere" a Sfântului episcop Gerard, prieten cu Sfântul Ștefan, rege, Apostol al poporului maghiar și, totodată, primul său martir. A fost mai întâi călugăr în mănăstirea benedictinilor din Veneția. Cu prilejul unei călătorii la Locurile Sfinte, l-a întâlnit pe regele Ștefan, cu care s-a împrietenit și care l-a rugat să vină în Panonia pentru a lucra la încreștinarea poporului său. Gerard a primit și, ulterior, a fost numit episcop de Morisena, cetate veche ce a existat în secolele al X-lea și al XI-lea pe locul unde astăzi se află orașul Cenad; aici se văd încă ruinele Mănăstirii "Sf. Ioan Botezătorul", mănăstire zidită înainte de anul 1002, și nu este exclus ca Sfântul Gerard să fi locuit între zidurile ei. Pe când se îndrepta spre orașul Alba Regia (astăzi, Székes Fehérvár în Ungaria), a fost atras într-o cursă de câțiva dușmani înverșunați ai noii religii, bătut cu pietre și apoi străpuns cu sulița, undeva pe malul Dunării, în anul 1047, devenind astfel primul martir al Bisericii din Ungaria.

Un alt Sfânt Gerard, mai apropiat de timpurile actuale și mai cunoscut, este Sfântul Gerard Maiella, foarte popular în părțile de sud ale Italiei, unde s-a născut și a trăit și unde este invocat în chip deosebit de femeile care se pregătesc să devină mame. Gerard Maiella s-a născut la 6 aprilie 1726, în satul Muro, dintr-o familie foarte săracă. De mic a învățat croitoria, dar, din pricina debilității lui fizice și a unei irezistibile atracții spre rugăciune, care îl ținea mai mult în biserică, în fața Preasfântului Sacrament, nu a fost în stare să practice meseria. Cei din sat îl considerau nebun, dar el voia să ajungă frate laic într-o mănăstire. Respins de două ori de către călugării capucini, a reușit să intre în Mănăstirea Redemptoriștilor din Iliceta, unde i s-a încredințat munca de grădinar, sacristan și croitor.

Deși foarte slăbit de suferință, își împlinea datoriile cu spor și cu veselie, iar pe fața lui se vedea în permanență reflexul unei profunde trăiri interioare de unire cu Dumnezeu; deseori, exclama: "II mio caro Dio; lo Spirito Santo mio". Când era trimis să cerșească ajutoare pentru mănăstire, devenea el însuși un împărțitor generos de daruri divine. La cuvântul și rugăciunea lui, s-au petrecut atât de multe fapte miraculoase, încât unii cercetători ai vieții lui sunt înclinați să nu le accepte, deși au fost consemnate în scris de către contemporanii care le-au văzut: familii aflate în dușmănie de moarte s-au împăcat și s-au îmbrățișat doar la un simplu îndemn al fratelui cerșetor; bărbați care de zeci de ani trăiau departe de Dumnezeu, uneori, la o privire a lui Gerard, au reluat drumul adevăratei vieți creștine; sute de bolnavi și-au recăpătat sănătatea instantaneu la privirea și rugăciunea umilului călugăr. Pentru aceste fapte extraordinare, dar și pentru a mai vedea încă o dată fața lui strălucitoare de o lumină ce venea din interior, când Gerard apărea la capătul străzii alături de măgarul cu desaga, copiii făceau coroană în jurul lui, iar adulții ieșeau la porți să-l salute.

Gerard Maiella a simțit însă și loviturile răutății omenești. O femeie, fostă călugăriță, a răspândit pe seama tânărului călugăr informații calomnioase, pe care superiorii mănăstirii, din nefericire, le-au acceptat prea ușor și i-au interzis pentru un timp relațiile cu cei din afară; Gerard a suferit mult în sufletul său, dar a suportat pedeapsa în tăcere, oferindu-i lui Dumnezeu durerea. Altă dată, un răufăcător l-a atacat pe când se întorcea cu darurile pentru mănăstire și l-a lovit, rupându-i mai multe coaste. Nu peste mult timp, în urma unei hemoragii puternice, a plecat pe drumul veșniciei, în ziua de 16 octombrie 1775. Nu împlinise încă 30 de ani. Pe patul de moarte, a mărturisit că în viața lui pământească nu a știut ce este ispita împotriva sfintei curății, căci pentru el fiecare femeie a fost o icoană a Mariei, "gloria eternă a Preasfintei Treimi". Sfântul Gerard Maiella este comemorat la 16 octombrie.

* * *

Prenumele Gerard, cu forma feminină Gerarda, au la origine alăturarea a două cuvinte germanice vechi: ger = suliță și hard = tare; inițial, era un supranume dat vânătorilor și luptătorilor care mânuiau sulița cu îndemânare; ulterior, a devenit sinonim cu: viteaz, curajos, biruitor. Ca nume de botez, îi poate aduce aminte celui care-l poartă că sfințenia vieții cere curajul și energia luptătorului, care aduce oamenilor mai mult folos și bucurie decât toate victoriile în războaiele dintre popoare.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire