SFINŢII

Fericita Laura Montoya Upegui (1874-1949)

Laura Montoya Upegui s-a născut la Jericó, Antioquia, o mică localitate columbiană, la 26 mai 1874, fiica lui Juan de la Cruz Montoya şi a lui Dolores Upegui, o familie profund creştină. La botezul primit la numai patru ore de la naştere, preotul i-a pus numele Maria Laura de Jesus. Avea doi ani când tatăl ei a fost asasinat, în crudul război fratricid pentru apărarea religiei şi a patriei, lăsând soţia şi trei copii în părăsire şi în grea sărăcie, din cauza confiscării bunurilor lor de către duşmani. De pe buzele mamei ei, Laura a învăţat să ierte şi să-şi întărească caracterul cu sentimente creştine.

Încă din primii ani de viaţă, viaţa ei a fost plină de neînţelegeri şi de suferinţe. A ştiut ce înseamnă să suferi ca orfană săracă, cerşind afecţiune chiar de la rudele ei. A crescut lipsită de educaţie, din cauza sărăciei şi a mutărilor din loc în loc datorate condiţiei ei de orfană. La vârsta de 16 ani, a intrat la şcoala normală de institutoare din Medellín, pentru a deveni învăţătoare şi astfel să se poată întreţine. Devine curând o persoană cultă pentru vremurile ei, o pedagogă de valoare, o formatoare a tinerelor generaţii creştine, scriitoare cu un stil curat şi plăcut, mistică profundă datorită experienţei ei de rugăciune contemplativă.

În 1914, sprijinită de Mons. Maximiliano Crespo, Episcop de Santa Fe de Antioquia, întemeiază o familie religioasă: "Misionarele Mariei Neprihănite şi ale Sfintei Caterina de Siena", o operă religioasă care de distanţează de modelele şi structurile insuficiente pentru a duce la îndeplinire idealul său misionar, aşa cum exprimă în Autobiografia ei: "Aveam nevoie de femei curajoase, înflăcărate de iubirea faţă de Dumnezeu, care să poată asemăna viaţa lor cu cea a săracilor locuitori din pădure, pentru a-i conduce la Dumnezeu." Profesia ei de învăţătoare o face să călătorească prin diferite locuri din Antioquia şi la Medellín. În acest timp, se simte chemată să realizeze ceea ce ea a numit "Opera indienilor". Împreună cu cinci misionare de-ale ei, sr. Doloritas Upegui părăseşte Medellín la 5 mai 1914, pentru a merge la Dabeiba. Aici caută să înţeleagă demnitatea umană şi vocaţia divină a indigenilor, încearcă să se integreze în cultura lor, să trăiască asemenea lor, în sărăcie, simplitate şi umilinţă, dărâmând astfel zidul discriminării rasiale pe care îl ridicaseră unii lideri civili şi religioşi din acea vreme.

Această neobosită misionară a petrecut nouă ani în scaunul cu rotile, fără a-şi abandona apostolatul oral şi scris. După o agonie îndelungată şi plină de suferinţă, a murit la Medellín, la 21 octombrie 1949. La moartea ei, Congregaţia Misionară pe care a întemeiat-o era răspândită în 90 de case distribuite în trei ţări, cu 467 de surori. Actualmente, misionarele lucrează în 19 ţări distribuite în America, Africa şi Europa. Procesul ei de beatificare a fost deschis la 4 iulie 1963, în capela Curiei arhiepiscopale din Medellín. La 7 iulie 2003, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut prin decret miracolul necesar pentru beatificarea sr. Laura Montoya Upegui.

după situl www.vatican.va