SFINŢII

Fericita Piedad de la Cruz Ortiz Real (1842-1916)

Piedad de la Cruz Ortiz Real, s-a născut la Bocairente (Valencia) Spania, la 12 noiembrie 1842, şi a fost botezată cu numele de Tomasa, fiind a cincea din cei opt copii ai lui José şi Tomasa. La şcoală s-a distins prin pietate, constanţă şi talent la muzică, cusut şi recitare. La zece ani a făcut Prima Împărtăşanie, iar această întâlnire cu Cristos în Euharistie a marcat-o pentru totdeauna. Tomasa dorea să fie a Domnului şi să trăiască pentru el. Şi-a completat formarea umană şi spirituală în Colegiul din Loreto al Surorilor Preasfintei Familii din Valencia. Când a cerut să intre în noviciatul acestui institut, tatăl ei, ţinând cont de situaţia politică a vremii şi de vârsta fragedă a lui Tomasa, a obligat-o să se întoarcă acasă.

Trei aspecte au caracterizat această etapă a vieţii ei la Bocairente: spiritul de pietate şi de rugăciune, dăruirea ei în a face bine copiilor săraci, bătrânilor şi bolnavilor, şi angajarea ei în a da un răspuns la ceea ce a simţit în sufletul ei în ziua când a făcut Prima Împărtăşanie. În cele din urmă, Tomasa s-a gândit să-şi împlinească visul consacrându-se Domnului într-o mănăstire de carmelitane de clauzură din Valencia. Însă o infirmitate a obligat-o să abandoneze noviciatul şi să se întoarcă în casa părintească. Prin aceste evenimente, Tomasa a înţeles că nu acesta era drumul pe care Dumnezeu o chema, şi a mers la Barcellona. Aici a trăit o profundă experienţă mistică, din care a înţeles că Dumnezeu vroia ca ea să dea viaţă unui nou institut religios.

Inundaţiile fluviului Segura care în 1884 au distrus câmpurile din Murcia şi faptul că în zonă erau puţine congregaţii religioase, au determinat-o să se îndrepte spre aceste locuri unde erau nevoi mai mari. În luna martie, Tomasa, însoţită de trei postulante, a plecat de la Barcellona spre Puebla de Soto, pentru a fonda, cu autorizaţia episcopului de Cartagena-Murcia, prima comunitate a Terţiarelor Fecioarei de pe muntele Carmel. Locuitorii din zonă nu-şi reveniseră bine după inundaţiile din 1884, că au fost loviţi de ciumă. Tomasa - care între timp îşi luase numele de 'Piedad de la Cruz' - şi fiicele ei şi-au multiplicat asistenţa acordată bolnavilor şi orfanilor într-un mic spital pe care l-a numit «Providenţa».

Tot mai multe tinere erau atrase de modul de a trăi al primelor Terţiare carmelitane, şi Tomasa a început să deschidă case noi. Însă a apărut din nou crucea în viaţa ei: s-au iscat tensiuni între comunităţi, şi în cele din urmă surorile din comunitatea din Caudete au mers la Alcantarilla, unde se afla Tomasa, şi au luat toate novicele, lăsând-o pe Tomasa singură cu Sr. Alfonsa. Tomasa s-a refugiat în rugăciune şi sprijinită de episcopul Bryan y Livermore, face o lună de exerciţii spirituale la mănăstirea surorilor Vizitaţiunii a Selezienelor regale din Orihuela. În timpul exerciţiilor Tomasa proiectează o altă fundaţie, pe care o aşează sub patronajul Sf. Francisc de Sales. La 8 septembrie 1890, lua astfel fiinţă Congregaţia Surorilor Saleziene a Preasfintei Inimi a lui Isus.

Tomasa a trăit săracă şi a murit săracă aşezată pe un scaun, pentru că Isus "a murit pe cruce iar eu nu trebuie să mor pe pat, ci pe duşumea". A murit la 26 februarie 1916, în faimă de sfinţenie. La 6 februarie 1982 s-a deschis procesul de canonizare în dieceza de Cartagena-Murcia. La 1 iulie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a promulgat decretul prin care se recunoşteau virtuţile eroice ale Maicii Piedad de la Cruz.

după situl www.vatican.va