SFINŢII

Fericita Maria Candida a Euharistiei (1884-1949)

Maria Candida a Euharistiei s-a născut la 16 ianuarie 1884 la Catanzaro, oraş unde familia, originară din Palermo, se transferase momentan din pricina serviciului tatălui, Pietro Barba, consilier la Curtea de Apel. Pe când copila avea doi ani, familia s-a întors la locurile de baştină, unde Maria Barba şi-a trăit copilăria şi tinereţea, în sânul unei familii profund creştine, dar care s-a opus cu fermitate vocaţiei religioase pe care Maria a manifestat-o încă de la vârsta de cincisprezece ani. De fapt, Maria a trebuit să aştepte aproape douăzeci de ani pentru a-şi putea realiza aspiraţia, dovedind în aceşti ani de aşteptare şi de suferinţă interioară, o surprinzătoare tărie sufletească şi o fidelitate deosebită faţă de inspiraţia iniţială. În această luptă interioară, pe care a dus-o până la intrarea ei în Carmelul terezian din Ragusa la 25 septembrie 1919, Maria Barba a fost sprijinită de o deosebită devoţiune faţă de misterul euharistic: în Euharistie ea vedea misterul prezenţei sacramentale a lui Dumnezeu în lume, concretizarea infinitei lui iubiri faţă de oameni, motiv de încredere deplină în făgăduinţele lui.

Intrată în Carmel, unde şi-a luat numele de Maria Candida a Euharistiei, a dorit «să-i facă companie lui Isus din Euharistie atât cât era posibil». Prelungea orele de adoraţie, şi mai ales ora de la 23 la 24 din fiecare joi o petrecea în faţa tabernacolului. Euharistia polariza cu adevărat întreaga ei viaţă spirituală, nu atât prin manifestările de devoţiune, cât prin incidenţa vitală a relaţiei dintre sufletul ei şi Dumnezeu. Din Euharistie Maria Candida a luat tăria necesară pentru a se consacra lui Dumnezeu ca victimă de ispăşire la 1 noiembrie 1927. Maria Candida a dezvolta în mod deplin ceea ce ea numea "vocaţia ei la Euharistie" ajutată de spiritualitatea carmelitană, de care se apropiase după ce a citit "Istoria unui suflet".

În 1924 Maria Candida a fost aleasă superioară a mănăstirii, responsabilitate pe care a avut-o până în 1947 - cu o scurtă întrerupere -, insuflând comunităţii ei o profundă iubire faţă de Regula Sfintei Tereza a lui Isus şi contribuind în mod direct la răspândirea Carmelului terezian în Sicilia, prin fondarea unuia la Siracusa, şi prin reîntoarcerea în această zonă a ramurii masculine a Ordinului. Începând din anul 1933, de la sărbătoarea Trupului şi Sângelui Domnului, Maria Candida începe să scrie ceea ce s-ar putea defini drept mica sa 'capodoperă' de spiritualitate euharistică: "Euharistia", o adevărată bijuterie de spiritualitate euharistică trăită. Este vorba de o lungă şi intensă meditaţie asupra Euharistiei, care îmbină mereu amintirea experienţei personale şi aprofundarea teologică a acelei experienţe.

În Euharistie, Sora Candida vede sintetizate toate dimensiunile experienţei creştine - credinţa, speranţa şi iubirea -, şi în ea cuprinde şi sensul adânc al celor trei voturi religioase care într-o viaţă profund euharistică află nu doar deplina lor formă de exprimare, dar şi o practicare concretă în viaţă, un fel de asceză profundă şi de conformare progresivă la unicul model al oricărei consacrări, Isus Cristos mort şi înviat pentru noi. Pentru Sora Maria Candida Euharistia a fost şcoală, hrană, întâlnire cu Dumnezeu, fuziune de iubire, şcoală de virtuţi, înţelepciune a vieţii. Domnul a chemat-o după câteva luni de suferinţă fizică, la 12 iunie 1949, în Solemnitatea Preasfintei Treimi.

după situl www.vatican.va