SFINŢII

Fericitul Luigi Domenico Filippo Talamoni (1848-1926)

Luigi Domenico Filippo Talamoni s-a născut într-o familie modestă din Monza, la 3 octombrie 1848, fiind al doilea din cei şase fii ai lui Giuseppe şi Maria Sala. În familie a aflat un exemplu puternic de credinţă, care este o adevărată temelie pentru vocaţii la preoţie: în casă se recita zilnic rozariul iar tatăl, pe cât era posibil, mergea zilnic la liturghie, însoţit de micul Luigi, care, după exemplul tatălui, slujind la altar, a simţit cum creşte în el dorinţa de a sluji lui Dumnezeu şi fraţilor în ministerul sacerdotal.

Micul Luigi Talamoni a frecventat şcoala elementară la Oratoriul din Monza, fondat de Slujitorul lui Dumnezeu pr. Fortunato Redolfi, barnabit, şi condus de un alt barnabit, Slujitorul lui Dumnezeu pr. Luigi Villoresi. Luigi a venit astfel în contact cu experienţele cele mai entuziaste ale pastoraţiei tineretului din acea vreme. De fapt, în dieceza de Milano, în acei ani se asista la o explozie de Oratorii, locuri unde copiii se adunau zilnic pentru a experimenta viaţa fraternă şi de angajament, de formare creştină şi umană, de veselie şi de spiritualitate, maturizând aici propria vocaţie la preoţie, la misiune, la implicarea ca laici angajaţi în societate.

În timpul celui de-al doilea război de independenţă, Oratoriul din Monza a devenit un seminar al săracilor: cine manifesta dorinţa de a deveni preot (şi nu doar diecezan), dar nu avea mijloacele materiale necesare pentru a împlini această chemare, afla aici posibilitatea de a studia (profesorii erau de un înalt nivel şi toţi voluntari), de a face o experienţă de viaţă fraternă (evident, austeră şi săracă), cu posibilitatea unei implicări pastorale (seminariştii, în timpul liber, se implicau în Oratoriul care-şi continua activitatea alături de seminar). Luigi Talamoni a trăit aici până în 1865, când a mers la Seminarul Teologic Diecezan din Milano. După ce a terminat studiile teologice, a început licenţa în Litere şi Filosofie la Academia Ştiinţifico-Literară.

La 4 martie 1871 Luigi Talamoni a fost hirotonit de către Mons. Calabiana. A fost o zi de neuitat, marcată de frumuseţe dar şi de tristeţe: în seara acelei zile tatăl lui Luigi a făcut o pareză de care a suferit mai apoi timp de cincisprezece ani. Don Luigi a fost trimis ca profesor la Colegiul Sf. Carol din Milano, unde l-a avut ca elev şi pe Achille Ratti, viitorul papă Pius al XI-lea. După patru ani, în 1875, Don Luigi a fost chemat la Seminarul din Monza, ca profesor la Gimnaziu. Era un profesor convins că trebuie să mărturisească propria preoţie, însă a avut de suferit aici din pricina climatul politic tulbure din Milano care influenţase şi clerul, împărţindu-l în liberali şi intransigenţi, discipoli ai lui Rosmini şi tradiţionalişti. Pe lângă activitatea profesorală, Don Talamoni era implicat şi în activitatea pastorală: spovezi, predicare, etc.

În cele din urmă s-a implicat şi în politică, iar această decizie a luat-o îndemnat nu doar de afirmarea socialismului, dar şi de spiritul puternic anticlerical de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Don Talamoni a acceptat, astfel, să se înscrie pe listele civice ale Comitatului Catolico din Monza iar la 9 iulie 1893 a obţinut 844 de voturi, conducând la victorie întreaga sa listă. S-a implicat pentru apărarea drepturilor celor defavorizaţi şi pentru introducerea învăţăturii religioase în şcoli, şi a reuşit să-şi atragă respectul şi aprecierea tuturor, chiar şi a adversarilor. Însă implicarea sa politică s-a încheiat în 1923, când la alegeri au învins Popularii.

În acest context de zel pastoral descris până acum a luat fiinţă Congregaţia Surorilor Milostive. Don Luigi, chiar în confesionalul din Domul din Monza, o întâlnise pe doamna Maria Biffi, o femeie pioasă, care pierduse pe unul dintre fiii ei la o vârstă fragedă, iar altul intrase la barnabiţi, şi care a stat cu dăruire alături de soţul ei pe toată durata bolii lui, până la moartea lui survenită în 1879. De atunci ea s-a dedicat, sub călăuzirea confesorului său, asistenţei bolnavilor săraci, intuind tot mai bine voinţa lui Dumnezeu. Astfel, la 25 martie 1891 i-a fiinţă Institutul Milostivelor: se dedicau celor bolnavi, vizitându-i, asistându-i mai ales pe timpul nopţii, pentru a permite astfel rudelor să se odihnească şi să poată merge în timpul zilei la muncă, pentru a-şi întreţine familiile.

Într-o societate egoistă, mons. Talamoni a învăţat primatul altruismului; într-o societate a succesului a învăţat sfinţenia umilinţei; într-o societate a polemicilor şi a contrastelor a învăţat importanţa colaborării şi a armoniei. El însuşi a dat exemplu, consumându-şi viaţa din iubire: a urmărit cu afecţiune şi dăruire Institutul care abia se năştea, deşi a rămas scrupulos de fidel îndatoririlor sale de profesor la Seminar, de confesor în Dom şi de consilier comunal, până la sfârşit, când, după o scurtă boală, a murit la 31 ianuarie 1926. Procesul său de canonizare a început în 1952, la decizia Cardinalului Alfredo Ildefonso Schuster, pe atunci Arhiepiscop de Milano. Luigi Talamoni a fost proclamat venerabil de către Papa Ioan Paul al II-lea la 11 iulie 1992.

după situl www.vatican.va