SFINŢII

Fericitul Luigi Maria Monti (1825-1900)

Luigi Maria Monti, religios laic, s-a născut la Bovisio, în dieceza de Milano, la 24 iulie 1825, fiind al optulea din unsprezece copii. Rămas orfan de tată la numai 12 ani, a început să lucreze artizanat în lemn pentru a o ajuta pe mama sa şi pe fraţii săi mai mici. Fiind un tânăr zelos, a adunat în atelierul său mai mulţi colegi artizani şi ţărani, dând viaţă astfel unui oratoriu seral. Grupul şi-a luat numele de 'Compania Preasfintei Inimi a lui Isus', dar lumea din Bovisio le spunea "Compania fraţilor".

Luigi se distingea prin austeritatea vieţii, prin dăruirea faţă de cei bolnavi şi săraci, prin zelul de evanghelizare a celor de departe. Fiind liderul grupului, în 1846, la vârsta de 21 de ani, s-a consacrat lui Dumnezeu depunând votul de castitate şi de ascultare în mâinile părintelui său spiritual. A fost un credincios laic consacrat în Biserica lui Dumnezeu, fără mănăstire, fără veşmânt monahal. Însă unele persoane răuvoitoare l-au denunţat de conspiraţie politică împotriva autorităţii austriece, motiv pentru care Luigi şi tovarăşii săi au fost arestaţi, în 1851, şi eliberaţi după 72 de zile.

Docil la învăţăturile părintelui său spiritual, a intrat împreună cu acesta în Congregaţia Fiilor Mariei Neprihănite, congregaţie ce fusese înfiinţată cu numai cinci ani în urmă de către fericitul Ludovico Pavoni. A rămas aici timp de şase ani ca novice, o perioadă care a fost pentru Luigi una de tranziţie, dar în care s-a ataşat de constituţiile lui Pavoni, a făcut experienţa de educator şi a învăţat teoria şi practica profesiuni de infirmier, punându-se astfel în slujba comunităţii şi a celor loviţi de epidemia din 1855 în Brescia.

Mai târziu, îndemnat de un preot, a dat viaţă unei congregaţii pentru îngrijirea bolnavilor, pe care a numit-o "Congregaţia Fiilor Neprihănitei Zămisliri", şi în care i s-au alăturat vechi prieteni din "Companie" şi un tânăr infirmier specialist şi foarte zelos, Cipriano Pezzini. Grupul a început să lucreze în spitalul 'Santo Spirito' din Roma, iar în 1877, Papa Pius al IX-lea i-a încredinţat lui Luigi conducerea Congregaţiei sale, funcţie pe care a îndeplinit-o până la sfârşitul vieţii sale. Cu timpul, Luigi a înfiinţat alte mici comunităţi în regiunea Lazio, iar în 1882, în urma unei inspiraţii divine, a înfiinţat o casă de primire a copiilor orfani de ambii părinţi, la Saronno. Principiul său pedagogic de bază era întemeiat pe paternitatea educatorului. Copilul orfan trebuia să afle în comunitatea de călugări noua sa familie.

Luigi Monti, a murit în 1900 la Saronno, extenuat, aproape orb, la vârsta de 75 de ani. Proiectul său nu primise încă aprobarea ecleziastică, însă în 1904, Sfântul Papă Pius al X-lea, a aprobat noul model de comunitate, prevăzut de fondator. Procesul informativ de beatificare a lui Luigi Monti a fost deschis în 1941 de către Arhidieceza de Milano, iar în 2001 Sfântul Scaun a recunoscut virtuţile eroice ale lui Luigi. În momentul de faţă, Congregaţia Fiilor Neprihănitei este răspândită în lumea întreagă, manifestând prin opere de caritate carisma primirii paterne şi a asistenţei realizate cu profesionalism şi dăruire a fondatorului Luigi Monti.

după situl www.vatican.va