SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Juan Nepomuceno Zegrí y Moreno (1831-1905)

Juan Nepomuceno Zegrí y Moreno, fondator al Congregației Surorile Milostive ale Carității, s-a născut în Granada la 11 octombrie 1831, într-o familie creștină, de la care a primit o educație aleasă și îngrijită. A urmat studii umaniste și de jurisprudență, distingându-se prin inteligență și, mai ales, prin marea sa umanitate și printr-o viață creștină intensă, dedicată rugăciunii și carității față de cei săraci. Mai târziu a studiat în seminarul Sf. Dionisie din Granada, și a fost hirotonit în Catedrala din Granada la 2 iunie 1855.

Ca preot, a fost un bun păstor, un îndrăgostit de Dumnezeu și un neobosit evanghelizator. Viața lui sacerdotală a fost caracterizată de o iubire profundă față de Mântuitorul Isus Cristos, după care s-a configurat, învățând ascultarea până la suferință; de o mare iubire față de Maria, Mama și protectoarea sa fără egal; de o viață intensă de rugăciune, izvor al carității; de o mare pasiune Împărăția săracilor săi și o dragoste intensă față de Biserică, trăind comuniunea cu ea în ciuda obscurității credinței și a suferințelor care l-au ajuns chiar în sânul Bisericii. El propovăduia ceea ce credea, cuvântul său invitându-i pe toți să trăiască viața creștină cu radicalitate, împlinind cu iubire datoriile ce derivă din religia creștină.

Pr. Juan Nepomuceno și-a desfășurat cu umilință îndatoririle importante de mai târziu: a fost examinator sinodal în Diecezele de Granada, Jaén și Orihuela; judecător sinodal și secretar în Dieceza de Malaga; canonic al Catedralei din Malaga și vizitator al călugărițelor; formator al seminariștilor, predicator al Maiestății Sale Regina Isabella a II-a și capelan regal.

Interesat de problemele sociale și de nevoile celor mai săraci, s-a simțit chemat să înființeze o congregație religioasă pentru a-i elibera oameni din sclaviile lor. Congregația, fondată la Malaga la 16 martie 1878, și pusă sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria Îndurătoare, avea ca scop practicarea tuturor faptelor de milostivire spirituală și trupească în favoarea celor săraci. Le-a cerut călugărițelor ca tot ceea ce fac să fie pentru binele omenirii, în Dumnezeu, pentru Dumnezeu și către Dumnezeu. Congregația s-a răspândit cu repeziciune în multe dieceze spaniole, sub exigența dinamicității ispirației sale carismatice. Pr. Zegrí, însuflețit de iubirea lui Dumnezeu, spunea că iubirea este unicul răspuns la toate problemele sociale și că nu se va sfârși atâta vreme cât va exista o singură durere de vindecat, o singură tristețe de consolat, o singură speranță de insuflat în inimile rănite; atâta vreme cât vor mai fi regiuni îndepărtate de evanghelizat, și sânge de vărsat pentru a hrăni sufletele și a face să răsară adevărul pe pământ.

Pr. Zegri a fost însă calomniat și îndepărtat de opera fondată de el, mai întâi de către Biserică, iar mai târziu chiar de către călugărițe. A murit la 17 martie 1905 în orașul Malaga, singur și abandonat, dar fidel Bisericii, asemenea marilor mărturisitori și marilor credincioși. Ca discipol, el s-a dăruit total și exclusiv lui Isus răstignit, după cum putem citi în testamentul său spiritual, pentru binele omenirii; iertându-i pe cei care l-au calomniat, uitând răul și creând legături de comuniune; costruind o omenire nouă a iubirii, și iubind-o pe Maria, care a susținut credința sa ancorată în misterul lui Dumnezeu. Biserica a recunoscut virtuțile sale eroice, proclamându-l venerabil la 21 decembrie 2001.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire