SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Petru Canisiu (1521-1597)
21 decembrie (calendarul latin)

Sfântul Petru Canisiu, deși s-a născut la opt sute de ani după apostolul Germaniei, Sfântul Bonifaciu (680-754), și-a meritat titlul de al doilea apostol al Germaniei; el este considerat restauratorul catolicismului în Europa centrală, deoarece a readus la sânul Bisericii Catolice o mare parte dintre cei care o părăsiseră urmând exemplul și învățătura lui Martin Luther (1483-1546).

Petru Kanys, în latinește Canisius, s-a născut în anul 1521 la Nimegue (Nijmengen), în Olanda. Deoarece tatăl său era primarul orașului, a avut posibilitatea să urmeze cele mai bune școli ale timpului; s-a calificat în drept canonic la Louvain și în drept civil la Colonia, pregătindu-se să devină avocat. Timpul său liber îl petrecea într-o mănăstire, și nimeni nu bănuia că sub hainele luxoase ale fiului de primar el purta un ciliciu aspru. Citirea unei cărți mici, de curând scrisă de către Ignațiu de Loyola, cartea «Exerciții Spirituale», a determinat o schimbare radicală în viața sa. La Meinz l-a întâlnit pe Petru Faber, unul dintre primii ucenici ai Sfântului Ignațiu de Loyola, și sub conducerea lui a ținut timp de o lună de zile reculegerea prescrisă de Exercițiile Spirituale. La vârsta de douăzeci și trei de ani a cerut să fie primit în sânul călugărilor iezuiți, devenind al optulea membru - după cei șapte fondatori - ai Societății lui Isus; se începea astfel repararea rupturii provocate de Luther prin părăsirea vieții călugărești.

În cadrul ordinului îmbrățișat i s-a dat posibilitatea să cultive studiile preferate și să-și satisfacă setea de erudiție; activității sale din această perioadă i se datorează publicarea operelor Sfântului Chiril din Alexandria, ale Sfântului Leon cel Mare, ale Sfântului Ieronim și ale lui Osio din Cordoba. A fost chemat la Conciliul din Trento ca teolog al Episcopului din Augsburg și consilier al Papei. Aici s-a remarcat prin cultura sa teologică, prin zelul și activitatea sa, dar și prin spiritul irenic, împăciuitor.

Sfântul Ignațiu l-a trimis în Sicilia, unde a întemeiat un renumit colegiu al Societății lui Isus; apoi a predat teologia la Bologna și în cele din urmă a fost numit superior provincial în Germania. Timp de treizeci de ani nu a încetat să predice, să scrie, să intervină la diferite autorități pentru cunoașterea învățăturii catolice și refacerea vieții spirituale a Bisericii. A întemeiat numeroase colegii la Praga, München, Insbruck, Meinz, Speyer, și în alte localități; a scris un catehism care între 1572 și 1581 a fost editat de cincizeci de ori și tradus în nouă limbi. Pentru puterea lui de convingere și influența exercitată asupra celor depărtați de Biserică a fost numit «ciocanul ereticilor», dar de fapt era fierul dintre ciocan și nicovală, deoarece spre el s-au îndreptat atacuri vehemente din partea protestanților, dar a avut mult de suferit și din partea relei voințe și a invidiei unor catolici. În mijlocul furtunii el a rămas totdeauna senin, neobosit în muncă, a iertat și a uitat.

Papa Pius al V-lea i-a oferit demnitatea de Cardinal, dar Petru Canisiu l-a rugat cu lacrimi să-l lase la postul său, pentru a continua să muncească, să se roage și să sufere. Acesta i-a fost programul său de viață până în ziua de 21 decembrie 1597 cînd a intrat în odihna din plin meritată. A fost declarat Sfânt și Învățător al Bisericii de către Papa Pius al XI-lea în anul 1925. Deoarece în calendarul vechi ziua de 21 decembrie era dedicată Sfântului Toma apostolul, comemorarea Sfântului Petru Canisiu a fost fixată la data de 27 mai; calendarul nou a stabilit comemorarea Sf. Toma la 3 mai, și amintirea Sfântului Petru Canisiu la 21 decembrie, conform normei generale.

În însemnările personale ale Sfântului Petru Canisiu, referindu-se la ziua cînd i s-a dat misiunea de a merge în Germania, se citesc următoarele: «Tu știi, Doamne, cu câtă tărie și de câte ori în ziua aceea mi-ai dat în grija mea Germania, de care urma să mă preocup, pentru care doream să trăiesc și să mor.

În cele din urmă, ai deschis Inima Preasfântului tău Trup, pe care o aveam înaintea ochilor, și mi-ai poruncit să mă aplec spre acel izvor, invitându-mă să beau apa mântuirii din izvoarele tale, Mântuitorul meu. Și eu doream fierbinte ca din ele să se reverse și în mine râurile credinței, speranței și iubirii. Eram însetat de sărăcie, castitate, ascultare. Îți ceream ca Tu să mă speli, să mă îmbraci, să mă împodobești. După ce m-am apropiat de Inima Ta preadulce și am îndrăznit să-mi potolesc setea, mi-ai promis o îmbrăcăminte formată din trei materiale menite să-mi îmbrace sufletul meu gol și să mă întărească în această misiune; ele erau: pacea, iubirea și perseverența».

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire