SFINŢII

Sfântul Paul Miki (1564- 1597)
şi însoţitorii lui - martiri
6 februarie (calendarul latin)

Japonia a primit credinţa creştină prin Sfântul Francisc Xaveriu, care a predicat în acele părţi între anii 1549-1551. În câteva zeci de ani, numărul creştinilor a ajuns la aproape 300.000 de suflete. Omeneşte vorbind, două sunt "secretele" care au dus la această rapidă expansiune a creştinismului: respectarea de către misionarii iezuiţi* a modului de viaţă şi a credinţei japoneze în ceea ce nu era contrar învăţăturii creştine, şi grija de a pregăti şi a introduce elemente locale în activitatea de predicare şi de administrare a comunităţilor întemeiate.

Paul Miki s-a născut în 1564 sau 1566, într-o familie înstărită din oraşul Kyoto, leagănul civilizaţiei japoneze şi capitala imperiului de la 794 la 1886. Sfinţirea lui ca preot a fost amânată sine die, deoarece unica dieceză de Fusai încă nu primise pe păstorul ei şi nici nu avea să îl primească în curând, deoarece în anul 1587 (Paul avea 21, 22 de ani), împăratul Toyotomi Hideyoshi, care făcuse încercări nereuşite de a cuceri Coreea, şi-a schimbat atitudinea binevoitoare faţă de creştini, decretând expulzarea misionarilor creştini din Japonia.

Ordinul a fost executat numai în parte; unii misionari au rămas totuşi în ţară, şi în 1593, câţiva misionari franciscani spanioli, conduşi de preotul Petru Baptista, au ajuns în Japonia venind din Filipine şi fiind destul de bine primiţi de Hideyoshi. Dar nu după multă vreme, a intervenit ruptura definitivă, şi aceasta din motive politice antispaniole şi antioccidentale. La 9 decembrie 1596 au fost arestaţi şase călugări franciscani (Petru Baptista, Martin dell' Assunta, Francesco Blanco, Filippo Las Casas, Francesco di S. Michele şi Gonsalvo Garcia), trei iezuiţi (Paul Miki, Ioan di Gotö şi Iacob Kisai) şi alături de ei cincisprezece laici terţiari franciscani, cărora pe parcurs li s-au adăugat alţii (Mihai Cozaki şi fiul său Toma, Leon Carasume şi Paul Suzuki, cateheţi).

După ce în semn de degradare li s-a tăiat urechea stângă, cei 26 au fost târâţi de la Meaco la Nagasaki, cu intenţia de a-i expune batjocurei mulţimii, care, dimpotrivă, a admirat curajul lor eroic, arătat mai ales în momentul suprem al morţii. Torturaţi şi apoi răstigniţi pe cruce, pe un deal aproape de Nagasaki, în ziua de 5 februarie 1597, au continuat să vestească şi să laude pe Acela care singur poate spune: "Eu sunt viaţa". O deosebit de puternică emoţie au produs cuvintele de iertare şi de mărturisire a credinţei rostite de Paul Miki înainte de a muri; deasemenea, seninătatea şi curajul de care au dat dovadă copiii aflaţi în rândul martirilor. Ludovic Ibaraki, de 11 ani, Anton, de 13 ani şi Toma Cazaki de 14 ani, după ce au fost legaţi pe cruci, au intonat psalmul "Laudate, pueri, Dominum", "Lăudaţi, copii, pe Domnul", pe care l-au continuat împreună cu îngerii din ceruri...

* Iezuit - călugăr din "Societatea lui Isus" - în latineşte "Societas Iesu" - ceea ce a dus la formarea numelui de iezuit; acest nume, datorită unor împrejurări istorice tulburi a căpătat şi un sens peiorativ, dar de fapt a fost şi este purtat de oameni dăruiţi sincer activităţii de răspândire a mesajului de mântuire vestit de Isus.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti