SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Maria Salome (sec. I)
22 octombrie (calendarul latin)

Noul Testament amintește numele câtorva femei care s-au aflat în preajma lui Isus în timpul activității sale publice, l-au ajutat în diferite împrejurări și au rămas alături de El chiar și pe muntele Calvar, sub crucea pe care a fost răstignit. Între aceste suflete generoase și delicate se află și soția pescarului galilean Zebedeu, mama apostolilor Ioan și Iacob, Maria Salome. După ce copiii lor, urmând chemarea lui Isus din Nazaret au părăsit toate și s-au alăturat Lui, mama lor, de acord cu soțul ei, s-a hotărât să nu-i lase singuri, mai ales că Ioan era încă foarte tânăr. Astfel, Maria Salome a ajuns în grupul ucenicilor Domnului, ducând cu ea, după cum sugerează Sfântul evanghelist Luca (8, 3) și o parte din avutul lor, cu care a contribuit la întreținerea noii familii spirituale. Se poate presupune că Maria Salome a depus o grijă și o activitate remarcabile în viața micii comunități apostolice, deoarece s-a considerat îndreptățită să se adreseze Mântuitorului cu o cerere mai puțin obișnuită, după cum ne istorisește Sfântul Matei în cap. 20 al evangheliei sale. "Atunci veni la Isus mama fiilor lui Zebedeu împreună cu fiii săi și se plecă înaintea lui, ca să-i ceară ceva".

El o întrebă: "Ce dorești?" Ea a răspuns: "Spune ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta ta și celălalt la stânga, în împărăția ta". Isus răspunse: "Nu știți ce cereți. Sunteți voi în stare să beți paharul ce-l voi bea eu ?". Ei îi răspund: "Suntem". El le zice: "Paharul meu îl veți bea; cât privește însă a ședea la dreapta și la stânga mea, nu este în puterea mea să rânduiesc, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl meu". Această cerere a produs iritare în rândul celorlalți apostoli și a dat ocazie învățătorului să expună concepția sa referitoare la modul de a înțelege autoritatea: "Voi știți că domnitorii popoarelor le stăpânesc, iar cei mari le țin sub puterea lor. Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea sa fie cel mai mare printre voi, să fie servitorul vostru, iar cine vrea să fie în fruntea voastră, să se facă sclavul vostru. Căci și Fiul omului nu a venit să fie slujit, dar ca el să slujească și să-și dea viața ca răscumpărător pentru cei mulți". (Matei 20, 20-28).

Maria Salome face parte din grupul femeilor care l-au urmat pe Isus la Ierusalim, cu prilejul sărbătoririi ultimului Paște, și apoi au urcat împreună cu El pe muntele Calvar (Matei 17, 55-56) pentru ca apoi, în zorii zilei dintâi a săptămânii, să alerge la mormântul Domnului și să aibă fericirea de a auzi vestea minunată a învierii. Ce s-a întâmplat cu Maria Salome după înălțarea la cer a Mântuitorului, rămâne o taină a istoriei. O tradiție spune că s-a urcat într-o corabie cu Maria Magdalena, cu Maria lui Iacob și o servitoare numită Sara, și au fost purtate de valuri până în apele Mediteranei, spre coasta de sud a Franței, mai sus de Marsilia unde și astăzi sunt venerate într-un sanctuar celebru, care a dat numele și localității respective: "Les Saintes Maries de la Mer" - "Sfintele Marii de pe mare".

* * *

Prenumele feminin Salome, precum și Salomeea, are la bază cuvântul ebraic șalom = pace. Ca înțeles, poate fi identificat cu Irina, și are sensul de: "Persoană dăruită cu pace, binecuvântată, aducătoare de pace". Este de reținut faptul că în limba ebraică termenul șalom= pace, are un sens mult mai larg decât în limbajul modern obișnuit, în care pacea este opusul războiului. Șalom înseamnă: desăvârșire, bucurie a împlinirii dorințelor privitoare la sănătate, fericire, bogăție, bune relații cu oamenii. Atribuirea acestui nume exprimă urarea unei vieți fericite și binecuvântate de Dumnezeu.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire