SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Celina (aprox. 500)
21 octombrie (calendarul latin)

Sfânta Celina este una dintre ucenicele și prietenele Sfintei Genoveva, patroana venerată a orașului Paris. Era fiica unei familii nobile din ținutul Meaux, ținut aflat în partea de răsărit a regiunii pariziene. Deoarece doica ei, pe care o iubea nespus de mult, suferea de o boală incurabilă, Celina s-a îndreptat spre Paris pentru a cere mijlocirea Genovevei, recunoscută de toți ca un suflet privilegiat și venerată ca salvatoare a orașului de furia armatelor lui Atila. Rugăciunea i-a fost ascultată și doica și-a redobândit sănătatea. Cu inima plină de recunoștință și admirație, tânăra Celina se reîntoarce la binefăcătoarea ei și îi cere să o primească în rândul ucenicelor sale, dornică de a se consacra cu totul slujirii lui Dumnezeu și operelor de ajutorare a concetățenilor care treceau prin mari lipsuri și încercări. Genoveva îi dă bluza lungă de culoare bleu-ciel și mantaua de culoare neagră pe care le purtau femeile consacrate lui Dumnezeu și o ajută să anuleze proiectul de căsătorie cu un tânar din Meaux. Se spune că acesta, plin de mânie, a căutat să se răzbune atât pe Celina cât și pe Genoveva, dar ele au intrat într-o biserică și în mod miraculos s-a format un zid care le-a separat de urmăritorul lor.

De asemenea, se amintește că într-una din călătoriile sale către Paris, Celina a fost cuprinsă de o sete ucigătoare și neaflând în apropiere nici un izvor, s-a îndreptat cu gândul către Genoveva și deodată a văzut țâșnind din pământ un firicel de apă, de la care și-a potolit setea. Izvorul a continuat să curgă și aproape de el s-a ridicat o capelă, transformată în 1184 în abația de la Juilly; Ludovic al XIII-lea a deschis aici colegiul oratorian, în care mai târziu aveau să predea lecții Malebranche, Fouché și părintele Laberthonniere.

Sfânta Celina și-a petrecut ultima parte a vieții într-o mănăstire și a murit cu câțiva ani înainte de prietena și binefăcătoarea sa, în jurul anului 500.

* * *

Numele personal Celina este o prescurtare a diminutivului Marcelina, derivate din numele Marcu, nume ce amintește de zeul războiului, Marte. Astfel, o sfântă iubitoare de pace este înrudită prin numele său cu simbolul războiului, și cu planeta Marte, numită așa din cauza culorii sale roșiatice, asemănătoare cu sângele vărsat pe câmpurile de luptă.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire