SFINŢII

Sfânta Hedviga (1174-1243)
16 octombrie (calendarul latin)

Sfânta Hedviga s-a născut şi a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în palate princiare, dar a rămas în amintirea locuitorilor din Polonia şi din părţile de nord ale Germaniei ca un model de viaţă aspră, plină de renunţări benevole, şi o icoană vie de bunătate. Hedviga era fiica lui Bertold al III-lea, duce de Carintia, soră a doi episcopi, a reginei Agnesa de Merania, soţia lui Filip August, regele Franţei, a reginei Gertruda, soţia regelui Ungariei şi mama Sfintei Elisabeta, şi a unei stareţe. La vârsta de doisprezece ani, conform obiceiului din acele vremuri, s-a căsătorit cu Henric cel Bărbos, duce de Silezia. Din căsnicia lor au avut şase copii. La îndemnul soţiei, Henric a impus în castel un mod de viaţă ordonată şi cumpătată, care le cerea doar a suta parte din venituri, folosind restul pentru ajutorarea celor săraci, construirea şi întreţinerea de aziluri şi mănăstiri. Hedviga ţinea post în toate zilele, afară de duminici şi sărbători, dormea pe un pat aspru şi se ruga timp îndelungat. Ducele împărtăşea dorinţa de austeritate a soţiei, şi de comun acord au hotărât, după naşterea celui de al şaselea copil, să trăiască în castitate desăvârşită; în acest fel au convieţuit timp de 30 de ani, până în anul 1238, când Henric a murit.

Între operele mari rămase din timpul lui Henric este şi mănăstirea călugăriţelor trapiste de la Freibnitz, lângă Wroclaw. Pentru ridicarea acestei superbe construcţii el a folosit pe condamnaţii din închisorile ducatului, dându-le posibilitatea să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă şi să se reabiliteze. În anul 1815, după victoria de la Waterloo, clădirile şi terenul au devenit apanajul principelui Blücher.

Rămasă văduvă, Hedviga s-a retras la mănăstirea din Freibnitz, unde a trăit o viaţă de adâncă reculegere şi aspră înfrânare, până la moartea sa, în anul 1243. Cu trei ani înainte de moarte, primind vestea despre uciderea de către tătari a fiului său mai mare, Henric cel Pios, a exclamat: "Dumnezeul meu, eu nu vreau altceva decât ceea ce vrei Tu. Tu ai dispus de fiul meu aşa cum ai voit. Îţi mulţumesc că mi-ai dat acest copil, care m-a iubit totdeauna. Aş fi dorit să-l ştiu că trăieşte; dar acum mângâierea mea este şi mai mare ştiind că se află pentru totdeauna în împărăţia Ta".

* * *

Numele personal Hedviga derivă dintr-un cuvânt compus, de origine germanică, "Hathuwic", format din elementele hathus = luptă, şi wic = sacru, sfânt. Particula Wic = sacru se regăseşte în numele german al Crăciunului, Weihnacht = noapte sacră. Cu timpul, elementul wic s-a schimbat în Wig, care înseamnă tot "luptă"; astfel prenumele de Hedviga, în forma actuală, este compus din două sinonime în înţelesul de "luptă". Sfânta Hedviga, prin lupta pe care a dus-o pentru desăvârşirea vieţii sale sufleteşti, ne îndreptăţeşte să-i atribuim numelui său înţelesul de "luptă sfântă".

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti