SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Pelaghia (sec. III)
4 mai (calendarul bizantin)
8 octombrie (calendarul bizantin)

Călugărul Foca din Creta, vizitând locurile Sfinte în anul 1085, notează în relatarea sa că alături de Grădina Măslinilor se vedea peștera în care a trăit o viață de pocăință și rugăciune timp de mai mulți ani o femeie venită din orașul Antiohia. Călugărul cretan spune că se păstra și o raclă cu osemintele - relicve ale acestei femei, numită Pelaghia, cinstită de toată creștinătatea drept o mare sfântă.

Sfânta Pelaghia în tinerețea ei a locuit în marea metropolă a imperiului roman de răsărit, Antiohia; practica meseria de balerină, și pentru frumusețea ei extraordinară era numită de către localnici: mărgăritar, perlă prețioasă. Trecând întâmplător prin fața unei biserici, unde Episcopul Nonus predica mulțimii adunate în jurul sfântului lăcaș, s-a oprit și a urmărit cuvintele venerabilului păstor. Harul lui Dumnezeu a făcut-o să înțeleagă starea vrednică de plâns a sufletului său împovărat de multe și mari păcate, căci, deși se pregătea să devină creștină, nu avusese curajul să renunțe la distracțiile ușuratice și primejdioase ale meseriei sale. Adânc mișcată de cele auzite, se adresează bătrânului Episcop și-i cere sfântul Botez, promițând să înceteze cu viața dezordonată de până atunci. După intrarea definitivă în Sfânta Biserică a lui Cristos, vinde averea sa și împarte săracilor tot ce avea, și se îndreaptă spre Ierusalim, făcând pe jos drumul lung și anevoios. Aici, se călugărește și își alege locuința într-o peșteră de pe Muntele Măslinilor unde Cristos a asudat sudori de sânge din pricina mâhnirii adânci pentru păcatele oamenilor. Sfânta Pelaghia este reprezentată în iconografia creștină prin două momente din viața ei: în partea dreaptă a icoanei este arătată stând în picioare, îmbrăcată cochet și ascultând predica Episcopului Nonus; în partea stângă o vedem în haine de călugăriță, rugându-se înaintea unei biserici din Ierusalim.

Elogiile aduse de Sf. Ioan Gură de Aur întoarcerii și vieții de pocăință a Sfintei Pelaghia călugărița au lăsat oarecum în umbră amintirea unei alte Sfinte cu numele de Pelaghia, care a trăit și a murit ca martiră tot în orașul Antiohia, pe timpul împăratului Dioclețian, cu două veacuri înaintea balerinei convertite de Episcopul Nonus.

Această tânară martiră și-a mărturisit credința și dragostea ei față de Cristos într-un mod neobișnuit. Făcea parte dintr-o familie de vază a orașului. Pe când avea 15 ani, asupra creștinilor din oraș s-a abătut sângeroasa persecuție ordonată de împăratul Dioclețian, care poruncea să fie executați fără altă judecată cei ce nu acceptau să aducă sacrificii zeilor imperiului. Într-una din zile se prezintă la casa Pelaghiei doi ostași care îi cer să-i urmeze la tribunal. Pelaghia le cere permisiunea să treacă în camera alăturată spre a-și schimba îmbrăcămintea. Știind în mod sigur că urmează condamnarea la moarte, și voind să evite tratamentul înjositor la care erau expuse tinerele fete înainte de execuție, ea s-a urcat la etajul de sus și de acolo s-a aruncat jos, sfârșindu-și viața în această cădere. În mod excepțional Biserica o cinstește ca martiră, deși nu a canonizat niciodată pe fecioarele care s-au sinucis. Despre Sfânta Pelaghia martiră, marele Ioan Gură de Aur spune că a fost îndemnată la hotărârea finală de însuși Cristos, pe care îl purta în inima ei.

* * *

Numele personal Pelaghia, cu forma masculină Pelagiu, era răspândit și îndrăgit de creștinii din Antichitate. "Martirologiul roman" amintește șase sfinte numite Pelaghia și trei sfinți cu numele Pelagiu; de asemenea, doi papi și-au ales numele de Pelagiu. Acest prenume derivă din substantivul Pelagos = suprafața întinsă a mării. Pentru sufletele credincioase, marea este simbol al nemărginirii și bunătății divine, precum și o icoană a vieții omenești, cu taine și posibilități nesfârșite; de asemenea, adâncul mării este luat ca expresie a marilor dureri. Numele Pelaghia - Pelagiu, poate sugera unul sau altul dintre aceste înțelesuri.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire