SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului
7 octombrie (calendarul latin)

Rugăciunea Rozariului este izvorâtă din dragostea creștinilor față de Maica Domnului. Ea constă în împletirea unei coroane de roze spirituale, prin recitarea a 20 decade formate din câte un Tatăl Nostru, zece Bucură-te Marie și în încheiere Slavă Tatălui. Aceste 20 decade sunt împărțite în patru grupe de câte cinci, fiecare grupă fiind dedicată comemorării anumitor fapte și mistere din viața Domnului nostru Isus Cristos și a Prea Curatei Fecioare Maria: cinci mistere de bucurie, cinci de lumină, cinci de durere, cinci de slavă. În mod obișnuit se recită zilnic numai câte o serie de mistere și în decurs de patru zile se realizează un Rozariu complet, minunată împletire de rugăciune vocală și contemplare interioară, participare vie la viața Mântuitorului Isus, a Maicii sale Sfinte și a Bisericii sale.

Obiectul care este folosit pentru numărarea rugăciunilor rostite, șiragul de mătănii, este de origine foarte veche. Pustnicii din părțile Răsăritului foloseau pietricele pentru a ține seamă de numărul rugăciunilor vocale pe care își propuneau să le rostească. În mănăstirile medievale frații laici, scutiți de recitarea oficiului divin al preoților deoarece nu cunoșteau limba latină, își împlineau datoriile lor de pietate repetând de un anumit număr de ori rugăciunea Pater Noster; în acest scop, urmând sfatul Sfântului Beda Venerabilul, au folosit coliere formate din boabe înșirate pe o sfoară. O tradiție venerabilă afirmă că însăși Maica Domnului s-a arătat Sfântului Dominic și i-a propus să adaoge la rugăciunea Tatăl nostru și Salutarea îngerească, formind Rozariul de astăzi. Ea a promis că recitarea cu pietate a Sfântului Rozariu va fi o armă puternică pentru îndepărtarea ereziei albigenze, care cuprinsese o mare parte din Italia și Franța.

Călugării dominicani au devenit susținători înflăcărați ai acestei rugăciuni și au întemeiat confraternitățile Rozariului, ai căror membri se obligau să recite zilnic, în întregime sau în parte, Sfântul Rozariu. Papa Pius al V-lea, fost membru al ordinului Sfântului Dominic, a încurajat și a recomandat oficial recitarea lui. În curând, Rozariu a devenit o rugăciune universală a creștinătății catolice, un fel de "breviar al credincioșilor", considerat la fel de valoros ca și breviarul pe care preoții îl recită zilnic. Sfântul Rozariu a devenit un izvor de înălțare și de orientare spirituală, atât în viața individuală cât și în viața de familie. "În cadența dulce și odihnitoare a cuvintelor rugăciunii Ave Maria, tatăl și mama se gândesc la grijile familiei, la copilul pe care îl așteaptă, la problemele pe care le pun copiii mai mari. Peste toate aspectele vieții familiale se revarsă lumina operei de mântuire înfăptuită de Cristos, și în mod cu totul firesc, familia se încredințează Aceleia care a intervenit în favoarea soților din Cana Galileii, Mamei iubitoare a Răscumpărătorului" (Schillebeeckx).

Inițial, Rozariul era alcătuit din 15 mistere, a căror selecție a fost impusă de structura originară a acestei rugăciuni, organizată în baza numărului 150, corespunzător numărului Psalmilor. Cele 5 mistere de lumină, misterele vieții publice a lui Cristos de la Botez până la pătimire, au fost introduse de către Papa Ioan Paul al II-lea, prin Scrisoarea Apostolică "Rosarium Virginis Mariae", din octombrie 2002. Sfântul Părinte explica în Scrisoare: "Pentru ca Rozariul să poată fi numit pe deplin un 'compendiu al Evangheliei', este potrivit ca, după ce am amintit întruparea și viața ascunsă a lui Cristos (misterele de bucurie), și, înainte de a ne opri la suferințele patimii (misterele de durere) și la gloria învierii (misterele de slavă), să medităm și asupra unor momente deosebit de semnificative ale vieții publice (misterele de lumină)."

Comemorarea din 7 octombrie a fost instituită de Sfântul Papa Pius al V-lea pentru a aminti victoria obținută în 1571 la Lepanto asupra flotei turcești, în ziua de 7 octombrie, care în acel an era o zi de duminică. La început se numea "Sfânta Maria a Biruinței" și se sărbătorea numai la Roma și în împrejurimi, în prima duminică din octombrie. În 1716, sărbătoarea a fost extinsă la întreaga biserică, iar Sfântul Pius al X-lea, în 1913, a stabilit ca zi defintivă a comemorării ziua de 7 octombrie, sub titlul de "Sărbătoarea Preasfântului Rozariu". Calendarul nou, din 1960, a reținut numele de "Sfânta Maria a Rozariului". Într-un anumit sens, această comemorare cuprinde toate sărbătorile închinate Mântuitorului și Preacuratei, deoarece prin rugăciunea Rozariului participăm zilnic la misterele de bucurie, de lumină, de durere și de slavă ale Domnului nostru Isus Cristos, fiul Fecioarei Maria.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire