SFINŢII

Fericitul Vasil Hopko (1904-1976)

Mons. Vasil Hopko, Episcop auxiliar greco-catolic de Presov şi titular de Midilen, s-a născut la 21 aprilie 1904 la Hrabské, în provincia Bardejov. A urmat studiile teologice la Academia teologică greco-catolică din Presov şi a fost hirotonit la 3 februarie 1929 la Presov. Ulterior a fost numit administrator în parohia din Pakostov, iar mai târziu Episcopul P. P. Gojdie OSBM l-a numit primul paroh al noii parohii din Praga. Din 15 septembrie 1936 până în 31 august 1941 a îndeplinit funcţia de director spiritual în seminarul mare din Presov. Între timp, în aprilie 1940, obţine doctoratul în Teologie. Începând din 1 septembrie 1941 este secretar al Episcopului de Presov, iar din 1943 activează ca profesor de teologie pastorală şi teologie morală la Facultatea de Teologie din acest oraş. La 11 mai 1947 este consacrat Episcop.

După tristele evenimente legate de Sinodul de la Presov din 28 aprilie 1950, Statul scoate Biserica Greco-Catolică în afara legii, iar slujitorul lui Dumnezeu Episcopul Vasiž Hopko ajunge în arest la domiciliu. Mai târziu este dus în mănăstirea de la Báe, de pe lângă seminarul Šamorín, iar mai târziu în mănăstirea franciscană de la Hlohovec. De aici este arestat la 18 octombrie 1950, şi după un an de interogatorii foarte dure este condamnat la 24 octombrie 1951 de către Tribunalul de Stat, secţia din Bratislava.

Sentinţa prevedea o pedeapsă de 15 ani, o amendă de 20.000 de coroane cehoslovace, pierderea drepturilor civile de cetăţean pe o perioadă de zece ani şi confiscarea tuturor bunurilor. Astfel începe Calea Crucii Slujitorului lui Dumnezeu prin închisori şi centre de pedeapsă comuniste crude şi inumane la Bratislava, Ilava, Leopoldov, Praga, Mírov şi Valdice. Este eliberat din cauza sănătăţii foarte şubrede şi datorită bunei conduite la 12 mai 1964 la Valdice, condiţionat, pe timp de trei ani.. În timpul detenţiei, care a durat 13 ani, 6 luni şi 24 de zile, a suportat un regim dur caracterizat de presiune fizică, suferinţă morală, raţii mici de hrană, frig şi îngrijire sanitară insuficientă. Toţi aceşti factori au dus la iremediabila înrăutăţire a sănătăţii sale. După eliberare a trăit până la începutul anului 1968 într-un sanatoriu din Osek, din Boemia septentrională, unde s-a aflat la arest domiciliar şi sub pază permanentă din partea organelor de securitate.

După ce Biserica Greco-Catolică a primit din nou permisiunea de a activa, în iunie 1968, Vasiž Hopko activează ca Episcop auxiliar, dar nu pe deplin reabilitat. Moare în urma consecinţelor detenţiei, aşa cum s-a constatat şi în procesul verbal de deces, la 23 iulie 1976 la Presov. În timpul exhumării s-a dovedit, cu ajutorul analizelor toxicologice, prezenţa excesivă în oase a arsenicului, care probabil i-a fost administrat în doze mici în timpul detenţiei.

Slujitorul lui Dumnezeu Vasil Hopko s-a oferit pe sine cu totul din fidelitate faţă de Cristos şi Biserica Catolică şi a acceptat toate detenţiile şi suferinţele fizice şi psihice cu responsabilitate, curaj şi credinţă puternică. A devenit martir din credinţă oferindu-şi viaţa pentru Cristos şi pentru Biserică, murind ex aerumnis carceris. În timpul slujirii sale episcopale a avut ca motto: "Ca toţi să fie una".

după www.vatican.va