SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ciprian (sec. III)
episcop

16 septembrie (calendarul latin)

Papa Corneliu și episcopul de Cartagina, Ciprian, sunt două victime ilustre ale persecuției din timpul împăratului Valerian, primul fiind martirizat în iunie 253, iar al doilea, la 14 septembrie 258. Încă de la jumătatea secolului al IV-lea, în cărțile liturgice de la Roma sunt amintiți împreună în aceeași zi, deoarece și în viață au fost alături unul de altul, într-o problemă de mare însemnătate pentru ei personal și pentru Biserica creștină.

Ciprian, marele prieten al papei Corneliu, era născut la Cartagina, în jurul anului 210; a fost profesor de retorică și avocat. Citind Biblia și cunoscând viața creștină, la vârsta de 36 de ani, s-a convertit la creștinism și a primit botezul. După trei ani, în 249, a fost ales la conducerea Bisericii din Cartagina, dar abia și-a început activitatea ca episcop, când împăratul Decius a promulgat legea privitoare la certificatul de cetățenie. Creștinii erau obligați să se prezinte în fața magistraților și să ceară "libellus", certificatul de cetățeni buni și leali, ce se elibera numai acelora care, în prealabil, aruncau câteva boabe de tămâie pe jarul aflat la picioarele unui idol al Imperiului Roman.

De această apostazie obligatorie, mulți creștini au încercat să scape printr-o stratagemă: cumpărau certificatele de la funcționari care le vindeau clandestin. Acești creștini au fost numiți "Libel?tici", iar creștinii care și-au renegat credința au fost numiți "Lapsi" - căzuți. Ciprian a considerat oportun să se sustragă acestei obligații, fugind din oraș la țară.

După încetarea prigoanei, Ciprian a revenit în oraș și a cerut convocarea în conciliu tuturor episcopilor din Africa, spre a lua o hotărâre comună privind reprimirea în Biserică a libelaticilor și a celor apostați. La propunerea episcopului Ciprian și după lungi discuții, s-a hotărât ca primii să fie admiși în comunitatea bisericească după ce vor fi împlinit penitența prescrisă de episcop, iar apostații să fie primiți la sfintele taine numai în ceasul morții, dacă vor da dovadă de statornicie în trăirea vieții de buni creștini. Această linie moderată a fost aprobată și de papa Corneliu.

Sfântul Ciprian a intervenit și într-o altă dispută a timpului său: dacă botezul administrat de eretici este sau nu este valabil. Papa Ștefan, urmaș al Sfântului Corneliu, și majoritatea episcopilor susțineau părerea că botezul ereticilor este valabil, dacă a fost săvârșit în forma prescrisă de Biserică, și, prin urmare, atunci când un eretic revine la credința catolică, nu trebuie să fie botezat a doua oară. Ciprian nu admitea valabilitatea botezului de la eretici în nici un caz, și împotrivirea lui a mers atât de departe, încât Papa Ștefan a fost nevoit să recurgă la propunerea excomunicării. Nu s-a ajuns la excomunicare, deoarece o nouă persecuție s-a abătut asupra Bisericii. Papa Ștefan a fost martirizat în anul 257, iar Ciprian a fost arestat la 30 august 258 și exilat. Dorind să dea o mărturie publică a credinței sale față de Cristos, el a revenit în oraș și, în ziua de 14 septembrie, în fața credincioșilor săi, este executat prin tăierea capului. Creștinii din Cartagina au întins pe pământ bucăți de pânză albă, ca să adune sângele din corpul martirului, și au păstrat aceste pânze ca o relicvă sfântă.

* * *

Ciprian este un nume folosit mai întâi de creștini și având înțelesul de "om venit din Cipru". Insula Cipru a fost locul unde s-au adăpostit creștinii fugiți din Ierusalim, în urma tulburărilor ce au dus la uciderea Sf. Ștefan; de asemenea, este locul de naștere al lui Iosif Barnaba, ajutorul Sfântului Pavel. În Cipru au luat ființă câteva comunități creștine puternice și legăturile cu această insulă erau un titlu de noblețe; pentru acest motiv, în primele veacuri, prenumele Ciprian a fost foarte prețuit; Martirologiul Roman consemnează douăzeci de sfinți purtând numele Ciprian. Există și forma feminină Cipriana. Fără îndoială, activitatea, curatul și prestigiul sfântului episcop de Cartagina au făcut ca numele lui să fie îndrăgit de mulți părinți și atribuit copiilor lor.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire