SFINŢII

Sfântul Moise Etiopianul (+400)
28 august (calendarul bizantin)

Moise s-a născut se pare în anul 325, într-o familie etiopiană sclavă a unor egipteni de vază. Datorită feţei lui negre mai este cunoscut şi ca Moise cel Negru. Şi neagră i-a fost viaţa la început, el ajungând un vestit tâlhar. Remarcându-se prin răutate a ajuns chiar capul unei bande cu care a tâlhărit pe mulţi oameni, a luat multe vieţi şi a făcut multe fapte necurate.

Dar mila lui Dumnezeu este mare: Dumnezeu l-a chemat într-o zi la pocăinţă, pentru că El nu doreşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor spre mîntuire. Moise s-a căit de faptele lui cele rele, a renunţat la a mai fi tâlhar şi s-a dus în pustiu, retrăgându-se într-o mănăstire. Cu multă pocăinţă şi multe lacrimi, el a ajuns un monah ales, alegând sihăstria. Se povesteşte că într-una din zile a fost atacat chiar în chilia sa de patru tâlhari. Voinic fiind, i-a biruit şi i-a dus la fraţii săi monahi, dându-i pe mâna lor. Tâlharii au recunoscut între timp în Moise pe prietenul lor de nelegiuri. S-au mirat de schimbarea produsă în viaţa lui Moise şi i-au dat mărire Domnului. Ei, dar şi alţi tâlhari, s-au convertit apoi la Domnului, devenind buni monahi.

Moise, luptând împotriva ispitelor diavoleşti, a continuat să progreseze în perfecţiunea spirituală. Una din faptele sale de milostenie era alimentarea cu apă a bătrânilor ce vieţuiau în chilii aflate la mare distanţă de apă. El făcea aceasta noaptea, pentru a nu fi cunoscut. Dar diavolul ştia aceasta şi într-una din nopţi l-a lovit lăsându-l aproape mort. Moise a supravieţuit şi acestei încercări şi pe zi ce trece devenea tot mai desăvârşit, şi de aici tot mai vestit. Se spune că un bogat a vrut într-o zi să îl viziteze, pentru a fi binecuvântat de el. În drumul său, acesta s-a întâlnit cu un monah pe care l-a întrebat: "Unde este chilia părintelui Moise?" Răspunsul primit a fost: "Este un bătrân nebun şi foarte mincinos şi are viaţă necurată". Ajungând la fraţii săi monahi, bogatul şi-a exprimat mirarea: "Eu, auzind de părintele Moise, am venit să mă binecuvintez de dânsul. Dar ne-a întâmpinat pe noi un monah, şi, întrebându-l unde petrece părintele Moise, el a zis multe cuvinte de hulă contra lui, numindu-l nebun, mincinos şi că ar avea viaţă necurată". Monahii l-au întrebat: "Cum arăta acel stareţ care v-a spus cuvinte urâte împotriva sfântului bărbat?" El a răspuns: "Un bătrân înalt, negru la faţă şi îmbrăcat în haină proastă". Atunci fraţii l-au recunoscut şi au zis: "Acela este cu adevărat părintele Moise şi de vreme ce nu a voit să fie văzut şi cinstit, de aceea a grăit acele vorbe pentru sine însuşi".

După mai mulţi ani, cuviosul Moise a primit treapta preoţiei. După vreo alţi 15 ani, pe când Moise împlinea vârsta de 75 de ani, el şi-a adunat pe cei 75 de ucenici şi le-a spus: "Sculaţi-vă şi fugiţi de aici, că astăzi barbarii vor veni în schit să taie pe monahi". Aproape toţi au fugit, doar şapte fraţi au rămas împreună cu Moise. La sosirea barbarilor, unul dintre călugări a fugit. Barbarii l-au ucis pe Moise şi pe cei şase fraţi ce erau cu el. Se spune că fratele ce fugise, din locul unde era ascuns, a văzut cerul deschis şi şapte cununi luminoase pogorîndu-se. După ce barbarii au plecat, el s-a întors în chilie, unde a găsit pe părintele şi pe fraţi tăiaţi, iar trupurile lor zăcând în sânge. După aceasta, venind şi ceilalţi fraţi, le-au îngropat trupurile plângând.

Acesta a fost sfârşitul Cuviosului părinte Moise Etiopianul, care din tâlhar s-a făcut monah şi care, prin adevărată pocăinţă, a plăcut desăvârşit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul, dar şi cerul i s-a deschis ca unui mucenic, şi s-a învrednicit de cununa slavei.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Episcopiei Ortodoxe a Romanului