SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Petru Crisologul (380-451)
30 iulie (calendarul latin)

Multele erezii din secolul al IV-lea și al V-lea au încetinit evanghelizarea lumii păgâne, dar în același timp au ridicat figuri mari de păstori, teologi, scriitori și predicatori, care prin inteligența și zelul lor au reușit să facă mai conștientă și mai vie credința în sufletele creștinilor. Catehizarea sistematică, explicarea textelor sfinte și "sermio" - predica, ofereau o expunere clară și sistematică a doctrinei creștine. Au avut loc și primele încercări de construire a unei științe teologice practice. În această atmosferă apare Sfântul Episcop de Ravena Petru Crisologul.

S-a născut în jurul anului 380 la Imola, orășel aproape de Ravena, pe atunci capitala imperiului roman de Apus. A fost crescut de Episcopul Corneliu, care l-a ridicat la treapta de diacon. Mergând împreună la Roma pentru a participa la consacrarea noului Episcop de Ravena, Papa Sixt al III-lea, determinat de o vedenie avută în timpul nopții, în loc să sfințească pe cel ales, își întinde mâinile asupra diaconului Petru, și astfel la vârsta de 27 de ani devine Episcopul cetății imperiale Ravena. La întoarcerea în Ravena, mulți și-au permis să facă glume pe seama tinereții și a înfățișării lui, dar când a urcat amvonul și a început să dezvăluie rănile morale ascunse de luxul și exuberanța vieții din oraș, glumele și ironiile au amuțit. Însăși împărăteasa Galla Placidia, care conducea regența pentru fiul ei minor Valentinian, se așeza umilă între ascultători și sorbea cu nesaț cuvintele care-i ardeau, îi purificau și-i converteau sufletul. De la un timp, oamenii îi spuneau "Petru Crisologul", adică "Petru cuvânt de aur". Deși avea intrare liberă în palatul imperial, mai des și cu mai multă plăcere se ducea prin casele celor lipsiți și bolnavi, oferindu-le cu generozitate ajutorul material și spiritual. Privirea suferințelor și a mizeriei celor mulți l-a determinat să-și impună un mod de viață foarte aspru și modest, în schimb era de o dărnicie fără margini pentru zidirea și înfrumusețarea lăcașurilor sfinte. Ravena, loc de întâlnire a autorităților civile și religioase din partea de Apus și partea de Răsărit a imperiului, a adunat în bazilicile sale frumusețile artistice religioase atât ale Apusului cât și ale Răsăritului. Sfântul Episcop Gherman de Auxerre, venit de departe să trateze la curtea imperială anumite probleme ale supușilor săi, va muri în ziua de 31 iulie 448, declarându-se fericit că a putut să admire splendorile bisericilor din Ravena și pe minunatul Episcop Petru Crisologul.

De la Sfântul Petru Crisologul ne-au rămas 176 de omilii, scurte, în stil popular, foarte expresive; în ele se explică Evanghelia, Simbolul credinței, rugăciunea Tatăl nostru, sau se propun exemplele sfinților vrednice de imitat și se arată frumusețea virtuților adevăratului creștin. Într-o omilie spune despre cel zgârcit că este "robul banului", dar, adaugă el, "banul este robul omului milostiv". Predicile lui minunate, pline de învățături solide, i-au meritat titlul de "Doctor Ecclesiae" pe care i l-a acordat în 1729 Papa Benedict al XlII-lea.

Autoritatea Episcopului Petru de Ravena era recunoscută în multe părți ale Bisericii. Lui i s-a adresat și Eutihie, arhimandritul unei mănăstiri din Constantinopol, protagonist al unei învățături noi în materie de credință; îl ruga să-și spună părerea privitor la doctrina monofizită pe care o susținea el, învățând că în Cristos este numai o singură fire.

Petru îi răspunde arătându-i că trebuie să se adreseze Papei Leon, deoarece "în interesul păcii și al credinței nu putem discuta despre chestiuni privitoare la credință fără asentimentul Episcopului Romei". În acel moment istoric însemnat, în care la împărțirea imperiului roman, fărâmițat în interior și amenințat din afară de mușcătura popoarelor migratoare, se adăugau contestațiile Bisericii din Constantinopol, care refuza recunoașterea primatului ierarhic al Romei, răspunsul Episcopului de Ravena reprezenta o mărturie de credință clară și hotărâtă.

Extenuat de muncă și viața aspră pe care a dus-o, Sfântul Petru Crisologul se retrage din activitatea de Mitropolit al Ravenei și ultima parte a vieții o petrece în orașul natal, la Imola, unde sfârșește în ziua de 31 iulie 451; alți autori susțin că a murit la 3 decembrie 450. Noul calendar acceptă data de 31 iulie, dar îi fixează comemorarea la 30 iulie, deoarece ziua de 31 este rezervată Sfântului Ignațiu de Loyola.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire