SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Marta (sec. I)
29 iulie (calendarul latin)

Marta este sora Mariei și a lui Lazăr din Betania, localitate situată la circa trei kilometri de Ierusalim. În casa lor primitoare venea cu plăcere Isus, în perioadele când se afla în Iudeea. Cu ocazia unei astfel de vizite apare pentru prima dată și Marta. Evanghelia ne-o arată ca pe o gospodină atentă și silitoare, preocupată să facă o primire vrednică oaspetelui drag, în timp ce sora ei Maria preferă să stea liniștită și să asculte cuvintele Învățătorului. Nu e de mirare deci reproșul pe care Marta îl face la adresa Mariei: "Doamne, nu crezi că sora mea m-a lăsat singură cu toate treburile? Spune-i să mă ajute". Răspunsul amabil al lui Isus ar putea suna ca o mustrare pentru harnica gospodină: "Marta, Marta, de multe te îngrijești și te frămânți, dar de trebuință este numai un singur lucru; Maria și-a ales partea cea mai bună, care nu se va lua de la dânsa". Nu este, totuși, o mustrare - comentează Sf. Augustin: "Marta, tu ai ales ceva bun; Maria însă a făcut o alegere mai bună decât tine". Cu toate acestea, Maria, considerată chiar de către Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigore cel Mare drept model evanghelic al sufletelor contemplative, nu pare să figureze în calendarul liturgic (cfr. 22 iulie), deși sfințenia acestei delicate figuri de femeie este în afară de orice discuție, deoarece a fost declarată de însuși Cristos. În schimb, Marta, nu Maria și nici Lazăr, apare în calendarul universal, poate ca o recunoștință pentru îngrijirile atente față de persoana Mântuitorului, și pentru a fi propusă femeilor creștine drept model de hărnicie.

Profesiunea de gospodină, neînțeleasă și adesea desconsiderată, este răscumpărată de această sfântă, cu numele Marta, care de fapt înseamnă "doamnă, stăpână" - Marta reapare în Evanghelie cu prilejul episodului dramatic al învierii lui Lazăr, când, în mod indirect, ea cere un miracol prin simpla și splendida mărturisire de credință în atotputernicia Mântuitorului, în învierea morților și în dumnezeirea lui Cristos. Este prezentă și la banchetul la care participa însuși Lazăr, fratele readus la viață de Isus; și aici se dovedește gospodina care are grijă de toate. Lecția dată de învățătorul nu privea, desigur, hărnicia ei lăudabilă, ci prea marea grijă pentru lucrurile materiale în dauna vieții interioare.

Despre restul vieții Sfintei Marta nu avem nici o dată istoric dovedită, deși povestirile legendare sunt foarte multe. Cei dintâi care au acordat o cinstire liturgică Sfintei Marta au fost călugării franciscani, în anul 1262. Ziua de 29 iulie era octava (a opta zi) a sărbătorii Sfintei Maria Magdalena, pe atunci considerată sora Martei.

* * *

În limba aramaică, cuvântul marta înseamnă "stăpână", "doamnă"; încă din vechime a devenit și nume de persoană. Marta tradus în limba greacă se spune Despina, iar în limba latină Domnica, toate exprimând înțelesul că respectiva persoană este fiică, soție, mamă dintr-o familie domnitoare. Persoanele care poartă aceste nume au prilej de a-și aminti mai des cântecul nou al celor răscumpărați de către Miel: "Cu sângele tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din toate triburile, limbile, popoarele și națiunile și ai făcut din ei o împărăție pentru Dumnezeul nostru, și preoți, iar ei vor domni pe pâmânt" (Apocalipsa 5, 9-10).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire