SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Iosif de Calasanz (1557-1648)
preot

25 august (calendarul latin)

Meritul de a fi întemeiat prima școală cu învățământ gratuit în Italia este suficient ca să păstreze o amintire glorioasă acestui sfânt spaniol, întotdeauna grăbit și, în același timp, răbdător ca și dreptul Iob.

Iosif Calasanțiu era fiul mai tânăr al familiei Calasanțiu din Peralta de la Sal, localitate în Provincia Aragonia din nordul Spaniei. S-a născut în anul 1557. Tatăl său ar fi voit să urmeze cariera militară, dar Iosif îi cere și obține permisiunea să se consacre studiului. La douăzeci de ani, este doctor în ambele drepturi; la Valencia, începe studiul teologiei, dar, observând că o doamnă se îndrăgostise de el, părăsește orașul și continuă studiile la Alcalá. Tatăl încearcă din nou să-l rețină din drumul spre preoție, dar o boală grea îl aduce în pragul morții; tatăl cedează și, la vârsta de 28 de ani, Iosif este sfințit preot. I-ar fi plăcut să se retragă în singurătate, dar episcopul i-a încredințat diferite misiuni de răspundere, ce l-au adus în mijlocul mulțimilor. Prin apostolatul desfășurat de el, parohiile din Pirinei, complet decăzute, sunt readuse la trăirea vieții creștine. Când cardinalul Mar Antonio Colonna a cerut din Spania un preot erudit, energic și total dăruit preoției, îi este trimis Iosif Calasanțiu.

La Roma, îndeplinește însărcinările date de cardinal, dar, în același timp, se dăruiește cu tot sufletul instruirii copiilor din cartierul Transtevere, unde mizeria, viciul și ignoranța se aflau la ele acasă. În acel timp, învățământul era o problemă particulară; cine avea bani își permitea luxul să angajeze un preceptor în casă, ori își trimitea copiii la celebrele "Universitates studiorum" sau în școlile comunale, Institutele Comunale libere în diferite orașe mari din nord; la Roma, asemenea școli lipseau, Iosif Calasanțiu își sacrifică avutul, energiile, timpul și inițiază el prima școală cu învățământ gratuit în Roma, deschisă copiilor din familiile sărace. Un mare număr de voluntari s-au oferit să dea în mod gratuit lecții copiilor; cu ajutorul lor, a întemeiat "Congregația clericilor regulari ai Școlilor Pii", congregație ai cărei membri depuneau nu numai jurământul de ascultare, sărăcie și curăție, dar și jurământul de a se ocupa cu instruirea tinerilor.

Această așteptată și binevenită instituție a avut imediat aprecierea pe care o merita: Congregația s-a răspândit în toate statele europene, aducându-i însă sfântului întemeietor mai multe dureri decât bucurii. Încercările, la care Dumnezeu supune pe sfinții săi spre a se alege grâul de pleavă, nu au întârziat să se abată asupra Sfântului Iosif: acuzat de incapacitate chiar de către înșiși fiii săi spirituali, a fost îndepărtat din conducere, iar Congregația a fost declarată Confraternitate, adică practic desființată; el a trebuit să apară în fața Inchiziției, dar cercetările i-au pus în lumină nevinovăția și meritele. Cu admirabilă răbdare și seninătate, Iosif Calasanțiu își suflecă mânecile și reașează pe picioare edificiul care-i căzuse în spate. Congregația a renăscut din cenușă în îmbrăcămintea modernă de Congregație religioasă, cu același program de desțelenire a minților tinere ale copiilor din mahalale. La vârsta de aproape nouăzeci și doi de ani, Iosif Calasanțiu se stinge în ziua de 25 august 1648. A fost nevoie de o gardă specială care să apere sicriul cu rămășițele lui pământești, ca să nu fie devastat de cei ce doreau să rămână cu o amintire de la bunul lor părinte.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire