SFINŢII

Fericitul Nazju Falzon (1813 - 1865)

Fericitul Nazju Falzon a fost un om dotat cu multe talente, pe care şi le-a folosit bine, terminând dreptul şi teologia. Vorbea foarte bine limba engleză. A fost o sursă de iluminare şi încurajare pentru copiii săraci, precum şi pentru soldaţii staţionaţi în Malta. Nazju Falzon s-a născut în Valletta, la 1 iulie 1813. El provine dintr-o familie distinsă, foarte credincioasă. Tatăl său, Francisc Iosif, era judecător, iar mama sa, Maria Tereza, era fiica judecătorului Calcedonio Debono. El a fost botezat în biserica Porto Salvo din Valletta. În familie au fost patru băieţi, toţi terminând dreptul. Doi dintre ei au devenit preoţi: Pr. Kalcidon, care a ajuns trezorier al Catedralei, şi Pr. Francisc, care era foarte căutat pentru îndrumarea spirituală. Un alt frate, Anton, a rămas avocat şi s-a căsătorit.

La 15 ani, Nazju a primit ordinele minore şi, deşi a terminat teologia, nu s-a simţit demn de a fi hirotonit preot. Astfel el nu a mers mai departe de ordinele minore. Activitatea sa pastorală a inclus predarea catehismului copiilor la Institutul Bunul Păstor. El obişnuia să îi ajute pe copii nu doar la învăţătură, ci şi financiar.

Amintirea cea mai vie despre Nazju Falzon, în cercurile religioase din Malta, este aceea a activităţii sale printre soldaţii britanici, în special activitatea legată de predarea catehismului. Acesta a fost în final cel mai important apostolat pe care el l-a făcut vreodată şi a rămas cunoscut în special pentru acesta. La început, locul de întâlnire folosit pentru adunarea soldaţilor şi a marinarilor a fost chiar casa sa. Odată ce numărul acestora a crescut, el a mutat întâlnirile în biserica iezuiţilor din Valletta. Pentru aceşti oameni el a fondat Congregaţia Rozarului, care a rămas cunoscută sub numele de 'Congregaţia'. A scris de asemenea o carte intitulată "Mângâierea a sufletului creştin". Pentru a-i ajuta pe soldaţi să înţeleagă mai bine credinţa, el a căutat să aducă din străinătate cărţi religioase în limba lor.

Toate acestea i-au adus lui Nazju Falzon încrederea oarbă a soldaţilor. Ştiind despre studiile lui de drept, veneau la el şi pentru sfaturi în probleme legale, şi adesea el servea ca legătură între soldaţi şi familiile lor rămase în ţările lor de origine. Înainte de a merge în lupte, soldaţii îi încredinţau diferite obiecte personale, precum podoabe de aur, bijuterii şi alte lucruri cu valoare sentimentală. Ei ştiau că dacă nu se mai întorceau, Nazju Falzon ar fi trimis aceste obiecte familiilor lor.

În această perioadă Malta a găzduit şi până la 20.000 de soldaţi britanici, Nazju Falzon ocupându-se de catehizarea lor. Mulţi protestanţi, prieteni cu cei pe care îi instruia, obişnuiau să îşi însoţească prietenii la sesiunile 'Congregaţiei'. El i-a organizat în diferite secţiuni, potrivit diferitelor nivele. Peste 650 de soldaţi au fost botezaţi ca urmare a activităţii lui Falzon.

Fericitul Nazju Falzon obşnuia să urmărească evoluţia celor botezaţi de el până la căsătorie, în special a celor care se căsătoreau cu fete malteze. Trebuie să amintim că toate acestea se petreceau în era pre-ecumenică, perioadă când Dreptul Canonic permitea doar în mod excepţional căsătorii între catolici şi 'alţi' creştini. Mai mult, familiile catolice tradiţionaliste din Malta nu priveau cu ochi buni astfel de căsătorii 'mixte'. Nazju Falzon obişnuia să îi încurajeze pe convertiţi să primească scapularul Maicii Domnului de la Muntele Carmel şi le administra celor care aveau nevoie Sacramentul Ungerii Bolnavilor.

Unii dintre colaboratorii lui Nazju Falzon au devenit preoţi şi capelani militari sau navali. Pr. Cullens, care a devenit preot la încurajarea Pr. Falzon, a preluat după moartea acestuia activitatea de apostolat cu soldaţii.

Fericitul Nazju Falzon a murit chiar de ziua sa de naştere, pe 1 iulie 1865, la vârsta de 52 de ani. El a fost îngropat în cripta familiei, aflată în Capela Imaculatei Concepţiuni din biserica Maria lui Isus a franciscanilor minori, din Valetta. Faima sfinţeniei lui s-a răspândit cu rapiditate nu doar în Malta ci şi în locurile unde au emigrat maltezii. La trei ani după moartea sa, Episcopul de Malta, Gajetan Pace Forno OSA, a ordonat exhumarea corpului şi aşezarea lui la intrarea bisericii.

Imediat după începerea procesului de beatificare, Episcopii Angliei, care au auzit de activitatea fructuoasă a preotului maltez în rândul soldaţilor britanici, au fost printre primii care au redactat scrisori prin care cereau beatificarea Servului lui Dumnezeu. La 23 octombrie 1987, Fericitului Nazju Falzon i-a fost recunoscută trăirea eroică a virtuţilor teologale şi cardinale.

Printre cerinţele Bisericii pentru declararea sfinţeniei unei vieţi este şi cea a unor intervenţii "miraculoase". O astfel de intervenţie i s-a întâmplat unei persoane născute în 1937, care încă mai trăieşte. Ea a fost vindecată în mod miraculos prin mijlocirea Fericitului Nazju Falzon. La 3 iunie 1981, această persoană a fost operată de tumoare, situaţia sa medicală devenind precară. Medicii spuneau că va supravieţui, dar nu se va mai reface niciodată. S-au făcut atunci rugăciuni în care s-a cerut mijlocirea din partea Fericitului Nazju Falzon. Bărbatul a declarat că după operaţie a rămas înfricoşat, dar fără să mai simtă durerea. La 15 iunie a părăsit spitalul fără să mai aibă nevoie de chimioterapie. Medicii au declarat că tumoarea a dispărut complet. După ce Tribunalul Eclesiastic a strâns toate dovezile şi mărturiile necesare pentru proces, acestea au fost trimise la Roma, după normele fixate de Sfântul Scaun. La 19 februarie 2001, Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a declarat că, conform raportului a cinci medici experţi, vindecarea a fost în mod sigur un miracol.

www.vatican.va