SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericiții Juan Bautista și Jacinto de los Ángeles (1660-1700)

Fer. Jacinto de los Ángeles și Fer. Juan Bautista s-au născut în 1660 în San Francisco Cajonos, Statul Oaxaca (Mexic). Acești slujitori ai lui Dumnezeu au fost martirizați împreună la 16 septembrie 1700, mărturisind și apărând de idolatrie credința catolică.

Juan Bautista era căsătorit cu Josefa de la Cruz, și aveau o fiică pe nume Rosa. Jacinto de los Ángeles era căsătorit cu Petrona de los Ángeles, și aveau doi copii, Juan și Nicolasa. Jacinto era descendent din șefi de trib importanți. Acești doi bărbați laici aparțineau tribului Zapoteca din Statul Oaxaca. Considerați un fel de "procurori generali", îndatorirea lor principală consta în a supraveghea și asigura puritatea credinței și a practicilor morale din oraș, și în a-i ajuta pe preoți să realizeze acest lucru, în special în locurile îndepărtate. Întrucât Oaxaca era o zonă nou evanghelizată, "observarea atentă a turmei" era considerată o prioritate atâta timp cât idolatria era frecvent practicată înainte de sosirea primilor misionari creștini. În ierarhia socială și religioasă a tribului Zapoteca, pentru ca cineva să ajungă la gradul de procuror general, începea ca slujitor la altar, continuând ca judecător, consilier, președinte municipal, primar constituțional, și, în cele din urmă, ajungea procuror general. Aceste categorii au fost stabilite de cel de-al Treilea Consiliu Provincial Mexican din 1585. Juan și Jacinto, ajutoare conștiincioase ale preoților, erau fideli credinței catolice cu întreaga lor viață și, impulsionați de fidelitatea lor față de Biserică și de responsabilitatea încredințată lor, au rămas neclintiți apărători ai adevărului. Ei transmiteau autorităților bisericești orice probleme ori controverse care apăreau. Sacrificiul vieții lor este mărturia pe care ne-au lăsat-o despre fidelitatea lor supremă.

Scrisorile scrise de călugării dominicani, părintele Alonso de Vargas și părintele Gaspar de los Reyes, responsabili ai parohiei San Francisco Cajonos, confirmă faptul că Juan și Jacinto erau procurori, iar mărturiile celor care au fost de față când ei au fost uciși conțin informații importante despre martiriul lor.

La 14 septembrie 1700, Juan și Jacinto au aflat că în acea seară, urma să aibă loc un rit idolatru în casa indianului José Flores din localitate. Procurorii i-au înștiințat pe cei doi dominicani și au hotărât că ar trebui să intervină. În acea seară, au mers în secret acasă la José, unde i-au luat prin surprindere pe idolatri și pe cei prezenți la ceremonie. Când procurorii și dominicanii au început să-i mustre, indienii și-au stins lumânările și au fugit afară acoperindu-și fețele. A urmat un moment de confuzie, după care instrumentele sacrilege ale idolatrilor au fost confiscate și luate la mănăstirea dominicană.

În dimineața următoare Superiorul Provincial Dominican din Oaxaca și autoritățile din Villa Alta of San Ildefonso au fost informate despre ceea ce se întâmplase. La amiază, procurorii au primit vestea că idolatrii se pregătesc să se răzbune și s-au refugiat în mănăstirea dominicană. Seara, în jurul orei opt, rebelii indieni au mers la mănăstire înarmați cu sulițe și ciomege, iar chipurile și picioarele le erau acoperite (așa încât să nu fie identificați). Au cerut să le fie predați Juan și Jacinto, altfel ar fi omorât pe toți din mănăstire. Împreună cu procurorii și călugării, mai erau și alți credincioși care îi însoțiseră pe aceștia la ritul idolatru.

Părintele Gaspar și Părintele Alonzo nu vroiau să-i predea. Rebelii indieni au amenințat că dau foc bisericii și în furia lor au sfărâmat porțile mănăstirii, cerând înapoi instrumentele de idolatrie care se aflau în depozit. Au dat foc casei vecine celei a lui Juan Bautista. În cele din urmă, dându-și seama că nu era altă soluție atâta timp cât toți cei din mănăstire se aflau în pericol, cei doi procurori au fost predați.

Când Juan a fost predat, a spus: "Iată-mă. Dacă vreți să mă omorâți mâine, faceți-o chiar acum". Jacinto i-a cerut preotului dominican să-l spovedească și să-l împărtășească înainte de a ieși, pentru că vroia să "moară din iubire pentru Dumnezeu și fără să facă uz de arme". Procurorii au fost bătuți și torturați cu brutalitate de rebelii indieni, care au încercat să-i convingă să-și renege credința și să aprobe idolatria. Procurorii nu s-au apărat și nu s-au plâns deloc, ci răspundeau numai: "Dacă religia voastră este adevărată, de ce nu construiți temple pentru rugăciune publică în loc să o practicați noaptea ca să-i induceți în eroare pe sărmanii creștini care sunt ignoranți?" Apoi au fost luați și duși la închisoarea din localitate pentru a fi torturați în continuare; în dimineața următoare, au fost duși aproape de orașul San Pedro, pe muntele Tanga.

Joi după-amiază, în ziua de 16 septembrie, Juan Bautista și Jacinto de los Ángeles au fost aruncați de pe muntele Tanga (numit astăzi Monte Fiscal-Santos), iar apoi au fost bătuți cu ciomege și sfârtecați cu cuțite. Le-au fost despicate piepturile, iar inimile le-au fost smulse și date la câini.

Rămășițele lor pământești au fost aruncate într-o groapă neacoperită, de unde au fost adunate, în cele din urmă, și păstrate în biserica din Villa Alta. În 1889 rămășițele lor au fost date Episcopului Eulogio G. Gillow y Zavalza din Oaxaca, care le-a mutat în Catedrala din Oaxaca, unde sunt cinstite astăzi. Locul martiriului continuă să fie un centru de pelerinaj și o mărturie în fața dificultăților și a perversiunilor pe care le întâmpină evanghelizarea în Mexic, iar mărturia lor supremă continuă să aducă roade.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire