SFINŢII

Fericita Liduina Meneguzzi (1901-1941)

"Mesajul pe care îl transmite astăzi Fericita Liduina Meneguzzi Bisericii şi lumii este un mesaj de speranţă şi de iubire: o speranţă care-l scapă pe om de egoism şi de formele aberante de violenţă; o iubire care devine invitaţie la solidaritate, la împărtăşire şi la slujire, după exemplul lui Isus care a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru toţi". (cf. Decret asupra Eroismului Virtuţilor)

Elisa Angela Meneguzzi (viitoarea Soră Liduina) s-a născut la 12 septembrie 1901 la Abano Terme, în localitatea Giarre, provincia Padova, dintr-o familie foarte modestă de ţărani, dar bogată în cinste şi credinţă, valori pe care copila şi le însuşeşte repede. Participa zilnic la Liturghie, chiar dacă trebuia să parcurgă pe jos 2 kilometri.

La vârsta de paisprezece ani, începe să lucreze la familii înstărite şi în hoteluri, pentru a-şi ajuta familia. Fiind blândă, mereu disponibilă, este curând îndrăgită de toţi. Dorind însă să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu, la 5 martie 1926, intră în Congregaţia Surorilor Sf Francisc de Sales. Aici îşi împlineşte dorinţa de dăruire totală lui Dumnezeu şi continuă să răspândească în jurul ei comorile inimii sale.

Mai târziu, este trimisă misionară în Etiopia, la Dire-Dawa, un oraş cosmopolit datorită prezenţei oamenilor de origini, culturi, obiceiuri, religii diferite. Aici lucrează ca infirmieră în Spitalul Civil Parini care, o dată izbucnit războiul, devine spital militar, unde sunt îngrijiţi soldaţii răniţi, faţă de care Liduina este cu adevărat "un înger al carităţii": îi îngrijeşte cu gingăşie şi dăruire neobosită, văzând în fiecare dintre ei chipul lui Cristos. Dăruirea sa nu se limitează doar la italieni; cu un adevărat spirit ecumenic, se apleacă asupra tuturor, albi şi negri, catolici şi copţi, musulmani şi păgâni.

La 2 decembrie 1941 moare, după o boală îndelungată, la vârsta de 40 de ani, încredinţată cu totul voinţei lui Dumnezeu, şi oferindu-şi viaţa pentru pace în lume. Din dorinţa soldaţilor care-i deplângeau moartea, este înmormântată în cimitirul din Dire-Dawa, în zona rezervată lor.

După douăzeci de ani, în iulie 1961, osemintele sale sunt transportate la Padova, într-o capelă a Casei Mamă, unde prieteni şi credincioşi vin aici să o salute şi să-i ceară să mijlocească pentru ei la Dumnezeu.

www.vatican.va