SFINŢII

Sfânta Maria de Mattias (1805-1866)

Maria de Mattias s-a născut la 4 februarie 1805 la Vallecorsa, în provincia Frosinone (Italia), într-o familie bogată şi cultivată - chiar dacă femeilor le era interzis să studieze -, şi cu o profundă credinţă creştină.

Dialogând cu tatăl ei cunoaşte nu numai adevărurile de credinţă, dar mai ales scene şi personaje din Sfânta Scriptură pe care el i-o citea încă pe când era o copilă, dezvoltând în ea o mare iubire pentru Isus, Mielul jertfit pentru mântuirea omenirii. La vârsta de 16-17 ani porneşte în căutarea sensului propriei vieţi: simţea că avea nevoie de o iubire fără margini. Îi mărturiseşte tatălui ei întunericul său interior şi faptul că s-a încredinţat Sfintei Fecioare ca să-i dea lumină, şi, dialogând cu el, Dumnezeu o face să experimenteze în mod mistic frumuseţea iubirii divine care s-a manifestat în plinătatea sa în Cristos răstignit.

Această experienţă o determină să meargă pe străzile Italiei pentru a face cunoscută tuturor Iubirea Tatălui Ceresc - după cum spunea ea însăşi -, iubirea răstignită, Isus. Era convinsă, de fapt, că reforma socială venea din inima persoanei, şi că persoana se transformă când ajunge să înţeleagă cât de preţioasă este în ochii lui Dumnezeu, cât de iubită este: Isus s-a dat cu totul pentru a o răscumpăra. Încerca, astfel, să-i conducă pe toţi, mici şi mari, la descoperirea a ceea ce îi fusese arătat ei şi care o transformase.

La 17 ani, în 1822, a experimentat că transformarea este posibilă pentru toţi, atunci când Sf. Gaspare Del Bufalo a mers la Vallecorsa pentru o misiune populară, iar tânăra a văzut întreg orăşelul transformat. Atunci s-a hotărât să facă şi ea la fel. Sub îndrumarea unui coleg al Sfântului Gaspare, Venerabilul Don Giovanni Merlini, a fondat Congregaţia Surorile Adoratoare ale Sângelui lui Cristos la Acuto (Frosinone), la 4 martie 1834, pe când avea 29 de ani.

Fusese chemată aici pentru a le învăţa pe fete - ea învăţase singură să scrie şi să citească. Dar, întrucât purta în suflet visul reformei societăţii şi a lumii, nu s-a limitat la activitatea şcolară, ci a adunat mamele pentru a le catehiza, pentru a le face să se îndrăgostească de Isus şi a le educa pentru o viaţă creştină, conform stării lor. Astfel, Maria, dintr-o tânără timidă, a devenit o predicatoare care fascina copile, adulţi, oameni simpli şi intelectuali, laici şi preoţi, deoarece, atunci când vorbea despre Isus şi misterele de credinţă, era ca şi cum ar fi văzut personal acele realităţi.

Dorinţa ei cea mai mare era ca nici măcar o picătură din Sângele Divin să nu se piardă, ci să-i atingă pe toţi păcătoşii pentru a-i purifica şi pentru ca, spălaţi în apa milostivirii, să afle calea cea dreaptă spre pacea şi comuniunea dintre oameni. Această ardoare a ei a atras multe tinere şi, prin ele, Maria a putut să deschidă circa 70 de comunităţi din care 3 în Germania şi Anglia, iar restul în orăşele mici şi părăsite din centrul Italiei. Comunitatea din Roma a fost deschisă la cererea Papei Pius al IX-lea.

A murit la Roma la 20 august 1866, şi a fost înmormântată în Cimitirul din Verano, din dorinţa expresă a Papei Pius al IX-lea, care a ales pentru ea mormântul şi a cerut să se realizeze un basorelief cu viziunea lui Ezechiel: ossa aride, audite verbum Domini (oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului). Procesul de beatificare a început la 30 de ani de la moartea ei, fiind beatificată de Papa Pius al XII-lea la 1 octombrie 1950.

www.vatican.va