SFINŢII

Sfântul Józef Sebastian Pelczar (1842-1924)

Józef Sebastian Pelczar s-a născut la 17 ianuarie 1842 la Korczyna, un orăşel la poalele munţilor Carpaţi, lângă Krosno (Polonia). Şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, crescând într-o atmosferă pătrunsă de vechea religiozitate poloneză ce domnea în casa părinţilor săi, Adalberto şi Marianna Miesowicz. Aceştia, dându-şi seama curând de inteligenţa extraordinară a fiului lor, după doi ani petrecuţi în şcoala din Korczyna, l-au trimis să-şi continue studiile în cea din Rzeszów şi apoi la gimnaziu.

În timpul studiilor gimnaziale, Jozef s-a hotărât să se dedice slujirii lui Dumnezeu. După gimnaziu a intrat în Seminarul Mare din Rzeszów, iar în 1860, a început studiile teologice la Seminarul Major din Przemysl. La 17 iulie 1864 a fost hirotonit preot, şi timp de un an şi jumătate a fost vicar parohial în Sambor. În anii 1866-1868 a urmat studiile la Roma la Collegium Romanum (astăzi Universitatea Gregoriană) şi în acelaşi timp la Institutul Sant'Apollinare (astăzi Universitatea din Lateran), unde, pe lângă aprofundarea unei profunde culturi, a căpătat o mare şi nesecată iubire faţă de Biserică şi capul ei vizibil, Papa.

Imediat după întoarcerea în patrie, a fost profesor la Seminarul din Przemysl şi apoi, timp de 22 de ani, profesor la Universitatea Jaghellonica din Cracovia. Ca profesor şi preşedinte al Facultăţii de Teologie şi-a câştigat faima de om luminat, un foarte bun dascăl, foarte bun organizator şi un mare prieten al tinerilor. Ca semn de recunoştinţă din partea comunităţii academice, a fost numit rector al Almae Matris din Cracovia (1882-1883).

Dorind să realizeze idealul de "preot-polonez care-şi pune cu generozitate viaţa în slujba aproapelui", ideal pe care şi l-a fixat încă din copilărie, Don Pelczar nu s-a limitat doar să desfăşoare o muncă ştiinţifică, dar s-a dedicat cu pasiune şi activităţilor sociale şi caritative. A devenit membru activ al Societăţii Sf. Vincenţiu de Paoli şi a Societăţii Educaţiei Populare al cărei preşedinte a fost timp de şaisprezece ani. În 1891, prin iniţiativa lui Don Pelczar, este întemeiată Confraternitatea Preasfintei Fecioare Maria Regina Poloniei, care, pe lângă scopuri religioase, desfăşura şi funcţiuni sociale, precum ajutorarea artizanilor, a săracilor, orfanilor şi a servitorilor bolnavi, şi mai ales a celor fără un loc de muncă.

Îndemnat de gravele probleme sociale ale timpului, sigur că este voinţa lui Dumnezeu, în 1894 a fondat la Cracovia Congregaţia Slujitoarele Preasfintei Inimi a lui Isus, cu carisma de a răspândi Împărăţia iubirii Inimii lui Isus. Dorea ca surorile congregaţiei să devină semn şi instrument al acestei iubiri faţă de fetele nevoiaşe, faţă de bolnavi şi de cei care aveau nevoie de ajutor.

În 1899 este numit episcop auxiliar de Przemysl iar un an mai târziu, după moartea Mons. Luca Solecki, Ordinar al Diecezei pe care a păstorit-o douăzeci şi cinci de ani cu zel, spre binele sufletelor încredinţate lui. În ciuda sănătăţi precare, Episcopul Pelczar s-a dedicat fără odihnă activităţilor religioase şi sociale. Datorită eforturilor sale, în timpul episcopatului său a crescut numărul de noi biserici, capele şi au fost restaurate multe biserici vechi. Deşi situaţia politică nu era favorabilă, a prezidat trei sinoade diecezane. Dăruit de Dumnezeu cu daruri deosebite, nu sufoca talentele sale ci le înmulţea şi le făcea să rodească. A fost un lucrător neobosit, aşa cum o dovedesc numeroasele sale opere teologice, istorice şi de drept canonic, precum şi manualele, cărţile de rugăciuni, scrisorile pastorale, discursurile şi predicile.

Episcopul Jozef Sebastian Pelczar a murit în noaptea dintre 27 şi 28 martie 1924 lăsând în urmă amintirea unui om al lui Dumnezeu, care în ciuda vremurilor grele în care a trebuit să trăiască şi să lucreze, făcea mereu voinţa lui Dumnezeu. La 2 iunie 1991, în timpul celei de a patra vizite în patria natală, Papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit.

www.vatican.va