SFINŢII

Fericita María Dolores Rodríguez Sopena (1848-1918)

Dolores Rodríguez Sopena s-a născut la Velez Rubio (Spania), la 30 decembrie 1848, fiind a patra dintre cei şapte copii ai lui Tommaso Rodríguez Sopena şi Nicoletta Ortega Salomón. Dolores şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în diferite localităţi, datorită serviciului tatălui ei (era magistrat). Cu toate acestea, ea defineşte această perioadă a vieţii sale ca un "ocean de linişte".

În 1866, tatăl ei este numit magistrat la tribunalul din Almería. Dolores avea 17 ani. Începe să frecventeze societatea, dar nu era atrasă de petreceri şi de acel stil de viaţă; era mereu preocupată să facă bine aproapelui. Primele sale experienţe de apostolat le-a făcut pe ascuns, deoarece se temea că părinţii i-ar fi putut interzice: a îngrijit material şi spiritual pe două surori bolnave de tifos şi pe un lepros.

Trei ani mai târziu, tatăl ei este transferat la tribunalul din Puerto Rico, unde merge împreună cu unul dintre fiii săi, în timp ce restul familiei rămâne la Madrid. În capitală, Dolores îşi organizează viaţa mai bine: alege un îndrumător spiritual şi predă învăţătura Bisericii în închisorile pentru femei, în spitalul Principesei şi în şcolile dominicane.

În 1872, familia se reuneşte la Puerto Rico; Dolores avea 23 ani şi va rămâne în Americi până la vârsta de 28 de ani. Aici intră în contact cu iezuiţii, şi pr. Goicoechea SJ devine îndrumătorul său spiritual. La Puerto Rico fondează Asociaţia Fiicele Mariei şi şcoli pentru persoanele de culoare, în care este favorizată alfabetizarea şi predarea catehismului.

În 1873, tatăl său este numit magistrat la tribunalul din Santiago de Cuba. Erau vremuri grele, iar pe insulă avea loc o schismă religioasă, motiv pentru care activitatea lui Dolores se limitează la vizitarea bolnavilor din spitalul militar. În această perioadă, cere să fie primită în Congregaţia Surorilor Carităţii, dar primeşte un răspuns nefavorabil, datorită unui defect de vedere pe care îl avea - la vârsta de 8 ani fusese operată la ambii ochi, iar această boală avea să o însoţească toată viaţa.

După refacerea rupturii religioase de pe insulă, Dolores începe să activeze în cartierele periferice, şi fondează ceea ce a numit ea "Centre de instruire" - de fapt, aici se preda nu doar catehismul, ci şi noţiuni de cultură generală, şi se acorda asistenţă medicală. Încet-încet, i se alătură şi alte colaboratoare, şi astfel înfiinţează "centre de instruire" în trei cartiere diferite.

Însă în Cuba moare mama ei, iar tatăl cere să fie pensionat, şi se întorc cu toţii la Madrid în 1876. Aici, Dolores îşi organizează viaţa pe trei fronturi: îngrijirea casei şi a tatălui ei, apostolatul (ceea ce făcea înainte de a părăsi peninsula) şi viaţa spirituală (îşi alege un director spiritual şi începe să facă anual Exerciţiile Spirituale ale Sfântului Ignaţiu). În 1883 moare tatăl ei, şi în ea se trezeşte din nou dorinţa de a intra într-un ordin religios.

La sfatul îndrumătorului ei spiritual, pr. López Soldado S.J., intră în ordinul salezian, deşi nu a dorit niciodată să îşi dedice întreaga viaţă contemplaţiei. După zece zile părăseşte mănăstirea, deoarece îşi dă seama că nu aceea era vocaţia ei. După această experienţă, se dedică cu totul muncii ei de apostolat: deschide o "Casă Socială", unde acordă atenţie diferitelor necesităţi pe care le-a observat în vizitele ei la spital sau la închisoare.

La sugestia Episcopului de Madrid, Mons. Ciriaco Sancha, în 1892 fondează o Asociaţie a Apostolatului Secular (astăzi: "Mişcarea Laicilor Sopena"), iar în anul următor primeşte aprobarea autorităţilor civile şi Opera se extinde în opt cartiere din capitală. În 1986 şi-a început activităţile în afara Madridului. În numai patru ani, întreprinde 199 de călătorii în întreaga Spanie pentru a înfiinţa şi consolida Opera Doctrinelor.

În urma unui pelerinaj la Roma, decide să fondeze un Institut religios care să continue Opera Doctrinelor şi care să ajute la sprijinirea din punct de vedere spiritual a Asociaţiei laice. Cardinalul Sancha, în acea vreme Episcop de Toledo, îi propune să fondeze institutul în acest oraş.

La 24 septembrie 1901, la Loyola, după ce a participat împreună cu 8 însoţitoare la Exerciţii Spirituale, redactează actul de instituire a 'Institutului Damelor Catehete' (astăzi 'Institutul Cateheta Dolores Sopena'), dar fondarea oficială are loc la 31 octombrie la Toledo. În 1907, primeşte aprobarea Constituţiilor direct de la Papa Pius al X-lea. În 1910, are loc primul Capitlu General, unde este realeasă Superioară Generală. În 1914, fondează o casă în Roma, iar în 1917, primele Catehete merg în America pentru a deschide o casă în Chile.

În anul următor, la 10 ianuarie 1918, Dolores Sopena moare la Madrid în faimă de sfinţenie. În momentul de faţă, Familia Sopena, constituită din trei instituţii fondate de ea (Institutul Cateheta Dolores Sopena, Mişcarea Laicilor Sopena şi Opera Socială şi Culturală Sopena) este prezentă în Spania, Italia, Argentina, Columbia, Cuba, Chile, Ecuador, Mexic şi Republica Dominicană.

www.vatican.va